Citate de Regele Mihai

Pentru mine, fiecare călătorie în România este și o călătorie într-un alt timp, în care nu am știut niciodată ce evenimente din viața mea au fost coincidențe și care au fost puse în scenă. Acesta este motivul pentru care, în fiecare declarație publică pe care am făcut-o, am cerut accesul la dosarele secrete păstrate despre mine și care, sub diverse pretexte, mi-au fost invariabil interzise. © CCC

Ori de unde ar porni redresarea Romaniei, dinspre industrie sau dinspre agricultura, nu trebuie sa se uite cit de mult au suferit romanii si ca traumele lor morale trebuie vindecate. S-a apelat mult prea mult la constiinta omului,s-a batut prea multa moneda pe datoriile pe care el le are fata de colectivitate. Nimeni n-a indraznit sa impinga exploatarea omului atit de departe – asa cum au impins-o organizatiile statale comuniste. Un om poate sa aiba scrupule sau temeri; statul este o masinarie impresionanta, si daca este programat sa distruga, ea distruge fara sa-si puna problema morala. (Convorbiri cu Mihai I al României de Mircea Ciobanu)

Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea și dragostea românilor, iar valoarea ei stă în propriile merite ale României.  

Nu vad Romania de astazi ca pe o mostenire de la parintii nostri, ci ca pe o tara pe care am luat-o cu imprumut de la copiii nostri.

Pentru mine România este o vasalitate, adică m-am născut român şi n-am cum să ies din acest destin. Cu alte cuvinte o să-mi iubesc ţara chiar dacă va fi condusă de canalii şi lepădături şi escroci. Nu mă interesează! Dar îmi păstrez unicul drept care mi-a rămas după iluzii, după dezamăgiri, după revoltă – ultimul meu refugiu e dispreţul.

Categoric, suntem rău plasați pe hartă. Décidément, nous sommes mal placés.

Se cuvine sa rezistam prezentului si sa ne pregatim viitorul. Uniti intre noi, sa continuam efortul de a redeveni demni si respectati. (Discursul Regelui in Parlament, 2011)

Romanul trebuie sa-si recapete increderea in el insusi. Asta este vital. Trebuie sa se uite la sine insusi cu bucuria ca a venit pe pamant ca sa-si implineasca o misiune; el trebuie sa fie ajutat sa-si descopere propriul sau rol in societate. Lui i s-a spus mereu ca munceste putin sau ca munceste prost, in vreme ce producea bunuri de care nu el si ai lui se bucurau. Astfel, lui i s-a insinuat ca raul care-l inconjoara i se datoreaza, ca el e flamand, infrigurat si prost imbracat pentru ca nu munceste destul! Asta nu trebuie sa se mai intample. Ca sa-si recapete increderea in el insusi, el trebuie insa sa aibe incredere si in cei care-l conduc. Este o conditie la fel de importanta – pentru ca dorinta de reconstruire a Tarii sa nu ramana o vorba goala. Daca ii va lipsi iarasi increderea in cei care-l conduc, el se va simti inca o data inselat si cred ca este singurul lucru pe care romanul nu-l merita, dupa atitia ani de suferinta…Pe vremea lui Ceausescu si a celuilalt, de dinaintea lui, Dej, romanul stia ca se afla intr-un hatis greu de strabatut. La inceput a crezut ca o sa se descurce, cu timpul si-a pierdut aceasta credinta si a inceput sa deznadajduiasca. Dupa Decembrie1989, in el a tresarit credinta ca a ajuns la un liman si ca ratacirea lui s-a sfirsit. DACA ACEASTA CREDINTA VA FI CONTRAZISA, nu stiu ce-i va mai ramine de facut. (Convorbiri cu Mihai I al României de Mircea Ciobanu)

Pentru mine Vrancea este o „vatră, o „țară , una din acele fericite enclave care-şi păstrează peste secole şi chiar, poate, peste milenii înfățişarea neschimbată. Străjuite de cele mai multe ori de munți, ele stau neclintite în fața furtunilor şi a invaziilor de tot felul. De aceea Vrancea, ca şi Maramureşul de pildă, respiră o putere încă neirosită în înnoiri pripite, în supunere la presiuni exterioare menite să le schimbe rânduielile străvechi. Parcă şi peisajul are o frumusețe şi o demnitate aparte. La Soveja, odată, fermecată de înălțimea şi parfumul brazilor, am simțit nevoia să mă întind în iarbă ca să le văd vârfurile profilate pe cer. Mi-am înfipt mâinile în iarba parfumată de cimbrişor şi am privit cerul. Mă simțeam ca într-o altă lume, un om vechi într-o altă lume, mai aproape de natura nepoluată. Suiau în mine energii necunoscute, ca într-un Anteu Modern, revenit la sânul mamei Gea! Mă aflam în Vrancea bunicului meu, pe care am simțit-o întotdeauna a mea „cu neascunsă mândrie". Împlântată într-o istorie veche, după cum o arată cultura populară bogată şi originală, cu poeziile, legendele, obiceiurile, jocurile cu măşti, vatra aceasta care cântă încă pe strămoaşa Tudora Vrâncioaia şi pe „moșu Ştefan (Ştefan cel Mare), vatra aceasta a fost mândră şi harnică, cu oameni liberi, răzeşi mândri şi stăpâni pe bunurile lor. Vorbind despre viața sa, Simion Mehedinți, savantul geograf, scria despre sine „țăran pe care soarta l-a depărtat de viața sănătoasă a satului unde se născuse” (adică Soveja).

Romania este o tara pe care cu cat o cunosti mai bine, cu atat o intelegi mai putin.

Eu trebuie să lucrez pentru alții într-o măsură mai mare decât oricare om, căci fiecare om trebuie să lucreze pentru celălalt, nu numai pentru sine. (Convorbiri cu Mihai I al României de Mircea Ciobanu)

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. (Discursul Regelui in Parlament, 2011)

Europa de astazi este un continent in care popoarele si pamanturile nu se schimba ca rezultat al deciziei politicienilor. (Discursul Regelui in Parlament)

Juramantul meu a fost facut si continua sa fie valabil pentru toti romanii. Ei sunt parte a natiunii si asa vor ramane totdeauna. (Discursul Regelui in Parlament)

În câțiva ani s-ar îndrepta totul cu un guvern făcut din oameni dispuși să-și pună viața, calitățile intelectuale, știința în slujba cetățenilor. În ani, nu în decenii.