Romanul trebuie sa-si recapete increderea in el insusi. Asta este vital. Trebuie sa se uite la sine insusi cu bucuria ca a venit pe pamant ca sa-si implineasca o misiune; el trebuie sa fie ajutat sa-si descopere propriul sau rol in societate. Lui i s-a spus mereu ca munceste putin sau ca munceste prost, in vreme ce producea bunuri de care nu el si ai lui se bucurau. Astfel, lui i s-a insinuat ca raul care-l inconjoara i se datoreaza, ca el e flamand, infrigurat si prost imbracat pentru ca nu munceste destul! Asta nu trebuie sa se mai intample.
Ca sa-si recapete increderea in el insusi, el trebuie insa sa aibe incredere si in cei care-l conduc. Este o conditie la fel de importanta – pentru ca dorinta de reconstruire a Tarii sa nu ramana o vorba goala. Daca ii va lipsi iarasi increderea in cei care-l conduc, el se va simti inca o data inselat si cred ca este singurul lucru pe care romanul nu-l merita, dupa atitia ani de suferinta…Pe vremea lui Ceausescu si a celuilalt, de dinaintea lui, Dej, romanul stia ca se afla intr-un hatis greu de strabatut. La inceput a crezut ca o sa se descurce, cu timpul si-a pierdut aceasta credinta si a inceput sa deznadajduiasca. Dupa Decembrie1989, in el a tresarit credinta ca a ajuns la un liman si ca ratacirea lui s-a sfirsit. DACA ACEASTA CREDINTA VA FI CONTRAZISA, nu stiu ce-i va mai ramine de facut.
(Convorbiri cu Mihai I al României de Mircea Ciobanu)