Romanul trebuie sa-si recapete increderea in el insusi. Asta este vital. Trebuie sa se uite la sine insusi cu bucuria ca a venit pe pamant ca sa-si implineasca o misiune; el trebuie sa fie ajutat sa-si descopere propriul sau rol in societate. Lui i s-a spus mereu ca munceste putin sau ca munceste prost, in vreme ce producea bunuri de care nu el si ai lui se bucurau. Astfel, lui i s-a insinuat ca raul care-l inconjoara i se datoreaza, ca el e flamand, infrigurat si prost imbracat pentru ca nu munceste destul! Asta nu trebuie sa se mai intample.
Ca sa-si recapete increderea in el insusi, el trebuie insa sa aibe incredere si in cei care-l conduc. Este o conditie la fel de importanta – pentru ca dorinta de reconstruire a Tarii sa nu ramana o vorba goala. Daca ii va lipsi iarasi increderea in cei care-l conduc, el se va simti inca o data inselat si cred ca este singurul lucru pe care romanul nu-l merita, dupa atitia ani de suferinta…Pe vremea lui Ceausescu si a celuilalt, de dinaintea lui, Dej, romanul stia ca se afla intr-un hatis greu de strabatut. La inceput a crezut ca o sa se descurce, cu timpul si-a pierdut aceasta credinta si a inceput sa deznadajduiasca. Dupa Decembrie1989, in el a tresarit credinta ca a ajuns la un liman si ca ratacirea lui s-a sfirsit. DACA ACEASTA CREDINTA VA FI CONTRAZISA, nu stiu ce-i va mai ramine de facut.
(Convorbiri cu Mihai I al României de Mircea Ciobanu)
Viitorul nu există. Singurul lucru care există este acum și amintirea noastră despre ceea ce s-a întâmplat în trecut. Dar pentru că am inventat ideea unui viitor, suntem singurul animal care și-a dat seama că putem afecta viitorul prin ceea ce facem astăzi.
© CCC
Fiecare sfant are un trecut si fiecare pacatos are un viitor.
Până când o persoană a ajuns la vârsta potrivită pentru a alege o direcţie, zarul este deja aruncat şi momentul care a determinat viitorul a trecut de mult.
© CCC
Ești un copil. Viitorul este scara pe care se urcă și mai este un etaj și iar un etaj și mereu un etaj și, apoi, apare acoperișul, se coboară scara, etaj după etaj, până la pivniță, și tu numești asta viitor.
(Creșterea apelor, 1960)
Singurul viitor al viitorului este acela de a deveni trecut. Când viitorul se aruncă asupra noastră, este atât de dornic să se schimbe în trecut, încât ia doar pentru o clipă, cât un suspin, cât un clipit, cât o fulgerare, forma fragilă a prezentului. Aproape că s-ar putea susține că timpul are o singură idee: să sară peste etapa prezentului.
(Într-o zi voi pleca fără să fi spus totul)
© CCC
Eu trebuie să lucrez pentru alții într-o măsură mai mare decât oricare om, căci fiecare om trebuie să lucreze pentru celălalt, nu numai pentru sine.
(Convorbiri cu Mihai I al României de Mircea Ciobanu)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.