De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?
De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.
(Cântec fără răspuns)
Nu cum sunt eu sunt eu,
Ci cum eşti tu sunt eu,
Un fel de tu sunt eu
Pe care nu l-ai mai lăsat să fie eu.
(Nu cum sunt eu)
Omul este natura naturii.
Se cuvine sa rezistam prezentului si sa ne pregatim viitorul. Uniti intre noi, sa continuam efortul de a redeveni demni si respectati.
(Discursul Regelui in Parlament, 2011)
Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atât de proprie, atât de familiară, atât de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente; o dată este patria de pământ și de piatră și încă odată este numele patriei de pământ și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește.
Nu stiu in ce secol as fi trait, probabil intr-unul care nu a sosit.
Nimic nu este mai firesc decat absurdul.
Ea devenise încetul cu încetul cuvânt,
fuioare de suflet în vânt,
delfin în ghearele sprâncenelor mele,
piatră stârnind în apă inele,
stea înlăuntrul genunchiului meu,
cer înlăuntrul umărului meu,
eu înlăuntrul eului meu.
(Semn 12)
Adevarata generozitate fata de viitor consta in a da totul prezentului.
(Omul revoltat)
© CCC
Viitorul te trage de mână şi trecutul, de mânecă.
Nu trebuie sa ne pese decat de viitorul asupra caruia putem avea influenta, insa trebuie sa ne straduim de a ne spori influenta asupra lui.
Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa.
(Discursul Regelui in Parlament, 2011)
Viitorul nu există. Singurul lucru care există este acum și amintirea noastră despre ceea ce s-a întâmplat în trecut. Dar pentru că am inventat ideea unui viitor, suntem singurul animal care și-a dat seama că putem afecta viitorul prin ceea ce facem astăzi.
© CCC
Amintirea intamplarilor mele vine din viitor, nu din trecut.
Rolul artei nu este in primul rand acela de a exprima idei, ci acela de a exprima tensiunea ideilor.
Inteligenta nu poate fi exclusa din miracol.