Citate de Milan Kundera

Omul, cu toate că el însuși este muritor, nu-și poate reprezenta nici sfârșitul spațiului, nici sfârșitul timpului, nici sfârșitul istoriei, nici sfârșitul unui popor, ci trăiește mereu într-o infinitudine iluzorie. (Cartea râsului și a uitării) © CCC

Romanul este rezultatul unei iluzii umane. Iluzia de a putea sa-i intelegi pe ceilalti. (Cartea rasului si a uitarii) © CCC

Cine se razbuna azi se va razbuna si maine. (Lentoarea) © CCC

Romanele sentimentale corespund în medicină cu prezentarea cazurilor lor de către bolnavi. (Fragmente inedite)

Omul nefericit își caută mângâiere în amalgamul format din necazul lui și necazul altuia. (Gluma)

Romanul trebuie sa-si recapete increderea in el insusi. Asta este vital. Trebuie sa se uite la sine insusi cu bucuria ca a venit pe pamant ca sa-si implineasca o misiune; el trebuie sa fie ajutat sa-si descopere propriul sau rol in societate. Lui i s-a spus mereu ca munceste putin sau ca munceste prost, in vreme ce producea bunuri de care nu el si ai lui se bucurau. Astfel, lui i s-a insinuat ca raul care-l inconjoara i se datoreaza, ca el e flamand, infrigurat si prost imbracat pentru ca nu munceste destul! Asta nu trebuie sa se mai intample. Ca sa-si recapete increderea in el insusi, el trebuie insa sa aibe incredere si in cei care-l conduc. Este o conditie la fel de importanta – pentru ca dorinta de reconstruire a Tarii sa nu ramana o vorba goala. Daca ii va lipsi iarasi increderea in cei care-l conduc, el se va simti inca o data inselat si cred ca este singurul lucru pe care romanul nu-l merita, dupa atitia ani de suferinta…Pe vremea lui Ceausescu si a celuilalt, de dinaintea lui, Dej, romanul stia ca se afla intr-un hatis greu de strabatut. La inceput a crezut ca o sa se descurce, cu timpul si-a pierdut aceasta credinta si a inceput sa deznadajduiasca. Dupa Decembrie1989, in el a tresarit credinta ca a ajuns la un liman si ca ratacirea lui s-a sfirsit. DACA ACEASTA CREDINTA VA FI CONTRAZISA, nu stiu ce-i va mai ramine de facut. (Convorbiri cu Mihai I al României de Mircea Ciobanu)

Romanul este singura forma de arta care incearca sa ne faca sa credem ca ofera un raport complet si veridic al vietii unei persoane reale. © CCC

“Gandesc, deci exist” este o fraza de intelectual care subestimeaza durerile de dinți. (Nemurirea) © CCC

Timpul uman nu are o traiectorie circulara, ci liniara. De aceea, omul nu poate fi fericit pentru ca fericirea este dorinta de repetitie. (Insuportabila usuratate a fiintei) © CCC

Fiecare roman este un deicid secret, un asasinat simbolic al realității. (Romancierul și demonii săi) © CCC

Între o femeie care este convinsă că este unică și femeile care și-au pus vălul universalului destin feminin, nu poate exista nici o conciliere. (Valsul de adio) © CCC

Dansul în cerc este magic; cercul ne vorbește încă din adâncurile milenare ale memoriei. (Cartea râsului și a uitării) © CCC

Indragostitii au intotdeauna un comportament ilogic. (Lentoarea) © CCC

Romanul se naste din pasiunile tale personale, dar nu-si poate lua intr-adevar avant decat atunci cand ai taiat  cordonul ombilical cu viata ta si incepi sa examinezi nu propria-ti viata, ci viata insasi. (Convorbire cu Antoine de Gaudemar – februarie 1984) © CCC

Material propriu romanului nu exista; totul e bun pentru roman, orice simtire, orice idee; este folosita orice insusire a gandului sau a sufletului; orice perceptie e binevenita. Si daca ne-am putea inchipui ca arta romanului ar prinde viata si ar veni printre noi, ne-ar pofti fara indoiala sa o frangem si sa o bruftuluim, dar si sa o cinstim si sa o iubim, pentru ca in felul asta tineretea ei ar fi reimprospatata si suveranitatea ei asigurata.

Tendința bine cunoscută a debutantului de a-și exhiba viața intimă, instalându-se în primul său roman sau introducând în el un locțiitor al său, ține mai puțin de atracția pentru o temă deja găsită decât de ușurarea pe care o produce desprinderea de sine, înainte de a trece la un subiect ceva mai ambițios. Aceasta este una dintre acele foarte rare reguli generale la care m-am supus.

Romanul este ceea ce face fiecare autor din el. Trebuie doar sa existi – sa incerci sa existi in ceea ce scrii. (Convorbire cu Jean-Maurice de Montremy - Aprilie 1990) © CCC

Un roman poate fi prea prost pentru a fi publicat. Uneori însă, un roman poate fi prea bun pentru a fi publicat.

Tanarul care alearga dupa glorie nu are nici o idee despre ce este gloria. Ceea ce da sens comportamentului nostru ne este intotdeauna complet necunoscut. (Insuportabila usuratate a fiintei) © CCC

Un roman este o oglindă purtată de-a lungul unui drum principal. (Roșu și negru)