Citate despre Arta

Pe tărâmul artelor este cu neputință să desemnezi un creator ca fiind cel mai mare. Nici dintre muzicieni, nici dintre pictori ori sculptori, cu atât mai puțin dintre poeți nu poți alege unul singur, deoarece se găsesc oricând şi oriunde atâția care-l concurează la întâietate. Cu atât mai grea e selecția când e vorba de o opțiune personală. Şi mai spinoasă încă în cazul unui profesor de Literatură universală şi comparată, cum am fost eu şi care a vagabondat prin culturi şi epoci diverse, căutând, cântărind, alegând valori. Cum să nu rămâi copleşit de Homer şi tragicii greci (am scris o monografie despre Sofocle, dar îl prețuiam mult şi pe Eschil), cum să nu te înfioare poezia dantescă în plin Ev Mediu! Dar Renaşterea târzie şi titanii ei! Şi aşa mai departe. Şi doar în Europa! Astfel încât, nu mă pot mărgini la unul singur dintre poeți, deşi steaua mea fixă pe cerul poeziei rămâne Eminescu, pentru rațiunile explicate în toate cărțile mele despre el. Cu Shakespeare am păstrat cea mai respectuoasă intimitate, intrând în cele mai mărunte detalii ale textelor sale, prin confruntarea cu traducerile româneşti, pe vremea când eram şi redactor la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (ESPLA). De altfel, inițierea în analiza „marelui Will" am primit-o de la marele meu dascăl, Dragoş Protopopescu, cel mai de seamă shakespearolog romăn, în neuitatele sale seminarii din vremea studenţiei. Am tradus şi câteva sonete, am scris despre ele, demonstrând platonismul inspirației, atât de la modă în epocă. Lucrarea de licență, susținută cu prof. Leon Levițchi, i-am consacrat-o lui. Am scris şi despre câteva din tragediile lui, acea operă care însumează o viziune a întregii condiții umane şi care-şi păstrează până azi adevărul şi prospețimea. După el, vine Goethe, spiritul universal, neo-clasicul, de care de asemenea mă simt foarte legată şi de care m-am ocupat. Însă cum volumul englez al operelor complete shakespeariene şi numeroasele volume în germană ale lui Goethe sunt greu de transportat în vacanță, iau cu mine volume izolate din cei pe care îi simt mereu alături: Rilke, Mallarmé, Valéry. Dar nu lipsesc nici Hölderlin, John Keats sau Novalis. Vedeți, nu e doar unul! Poezia, ca și muzica şi rugăciunea, îmi sunt de nedespărțit, cuvântul şi sunetul fiind o adevărată hrană a omului lăuntric.

Madame de Pompadour a excelat într-o artă pe care majoritatea ființelor umane o disprețuiesc cu desăvârșire pentru că este neprofitabilă și efemeră: arta de a trăi. (Madame de Pompadour) © CCC

Scopul artei este de a dezvalui arta si de a-l ascunde pe artist.

Întrebarea suprema în ce priveşte o operă de artă este din cat de adancă viaţă izvorăşte. (Ulise)

Arta, ca si moralitatea, consta in a trasa linia undeva.

O opera solida isi supravietuieste siesi.

Unii oameni cinstiti, incapabili sa iubeasca o opera noua, o iubesc cu sinceritate cand are douazeci de ani vechime. Viata noua are o mireasma prea puternica pentru cei slabi de inger: trebuie ca mirosul sa se evapore, in vantul vremii. Opera de arta nu devine inteligibila decat atunci cand este acoperita de colbul anilor.

Cred că producerea de imagini, așa cum fac eu, este practic doar o chestiune de a dori tot atât de mult să o faci bine. © CCC

Adevaratul artist creează, chiar si imitand. Le véritable artiste crée, même en copiant. © CCC

Arta e ceva neobişnuit care comentează obişnuitul. © CCC

Avem arta pentru ca realitatea să nu ne ucidă.

Toată arta este propagandă. Este în mod universal și inevitabil propagandă; uneori inconștient, dar adesea, în mod deliberat, propagandă. © CCC

Opera de arta e un colt de natura vazut printr-un temperament.

Orice arta este ridicarea vietii la gradul de ideal.

Un patrimoniu literar si artistic este suprema avutie a unui neam.

Toată arta este o luptă pentru a fi, într-un anumit fel, virtuos.

Arta este punerea in opera a adevarului.

De nimic nu-i mai multa nevoie in munca artistica decat de constiinta.

Cele mai frumoase lucruri sunt cele pe care ti le insufla nebunia si le scrie ratiunea.

Nu e adevarat poet mare decat acela care creste puterea de a simti a neamului sau si prin el, a omenirii.