Paul Eluard

ieluard001p1

Paul Éluard, pseudonimul literar al lui Eugène Émile Paul Grindel, 14 dec. 1895 – 18 nov. 1952, poet francez, unul dintre fondatorii miscarii suprarealiste si unul dintre poetii lirici importanti ai sec. XX. A trait 57 de ani.

In 1916 si-a ales numele de Paul Éluard, mostenit de la bunica sa, Félicie. In 1919, i-a cunoscut pe André Breton, Louis Aragon si Philippe Soupault, alaturandu-se dadaismului si fondand miscarea pe care au numit-o suprarealism. A devenit unul dintre pilonii suprarealismului, deschizand calea unei actiuni artistice angajate.

Dupa Razboiul Civil din Spania, a renuntat la experimentul suprarealist. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a scris versuri avand ca tema suferinta si infratirea intre oameni, acestea circuland clandestin si intarind moralul luptatorilor din Rezistenta.

Opere principale:

Primele poeme, 1913; Datoria, 1916; Datoria si nelinistea, 1917; Pentru a trai aici, 1918; Animalele si oamenii lor, oamenii si animalele lor, 1920; Indragostita, 1923; Un val de vis, 1924; Linia curba a ochilor tai, 1924; In lipsa tacerii, 1925; Dama de caro, 1926; Capitala durerii,  1926; Dedesubturile unei vieti sau piramida umana, 1926; Dragostea de poezie, 1929; Imaculata conceptie, 1930; Viata imediata, 1932; Trandafirul public, 1934; Privirile fertile, 1936; Cateva cuvinte care pana acum imi erau interzise in mod misterios, 1937; Mainile libere, 1938; Curs firesc, 1938; Nu sunt singur, 1939; Cartea deschisa, 1941; Poezie si adevar, 1942; Libertate, 1942; Curaj, 1943; Sapte poeme de dragoste in vremea razboiului, 1943; La rendez-vous german, 1944; Demni de a trai, 1944; Poezie neintrerupta, 1946; Al cincilea poem vizibil, 1947; Viata noastra, 1947; Poeme politice, 1948; Spune orice, 1951; Pasarea Phoenix, 1951, poezie postbelica, cu un profund caracter liric.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.