Citate de Paul Eluard

Mai mult decât plictisită,

Tristă.

Mai mult decât tristă,

Nefericită.

Mai mult decât nefericită,

În suferință.

Mai mult decât în suferință,

Abandonată.

Mai mult decât abandonată,

Singură pe lume.

Mai mult decât singură pe lume,

Exilată.

Mai mult decât exilată,

Fără viață.

Mai mult decât fără viață,

Uitată.

(Calmantul (Le Calmant), în revista 391, n°4, Barcelona, 1917)

© CCC

Harnica albina nu are timp pentru tristete. © CCC

Te iubesc pentru toate femeile Pe care nu le-am cunoscut. Te iubesc pentru tot timpul Pe care nu l-am trait, Pentru mirosul largului marii Si mirosul painii calde, Pentru zapada care se topeste, Pentru primele flori, Pentru animalele inocente Pe care omul nu le sperie. Te iubesc pentru a iubi, Te iubesc pentru toate femeile Pe care nu le iubesc. (Te iubesc) © CCC

Tot ce e trist mi se pare suspect. © CCC

Care dintre noi doi l-a inventat pe celalalt? (In lipsa tacerii) © CCC

Un vis fara stele este un vis uitat. © CCC

Trăiesc un sentiment necunoscut; melancolia şi moliciunea lui mă obsedează şi ezit să-i dau numele frumos şi grav de tristeţe. E un sentiment atât de complet, de egoist, încât aproape că-mi e ruşine că tristeţea mi s-a părut întotdeauna onorabilă. Cunoşteam doar melancolia, regretul şi, mai rar, remuşcarea. Astăzi, ceva cade peste mine, ca o mătase, enervantă şi molatică, separându-mă de ceilalţi. (Bună ziua, tristețe)

Trăiesc un sentiment necunoscut; melancolia şi moliciunea lui mă obsedează şi ezit să-i dau numele frumos şi grav de tristeţe. (Bună ziua, tristețe)

Totul inseamna sa spui tot Si cuvintele imi scapa. © CCC

Adio, tristeţe, Bună ziua, tristeţe. Eşti încrustată-n cutele tavanului. Eşti scrisă-n ochii dragostei mele.   Nu cu totul şi cu totul mizeria Pentru că buzele cele mai amare te dau în vileag Printr-un zâmbet.   Bună ziua, tristeţe, Dragostea trupurilor îmbietoare, Forţa iubirii A cărei îmbiere înmugureşte Ca un căpcăun fără trup. Dezamăgită frunte, Mâhnire, obraz frumos... (Cu greu desfigurată, vol. Viața imediată) (traducere Ion Caraion)

De atunci, trăim de parcă am fi furat soarele, luna și stelele de pe cer. Da, dragul meu domn, când te plimbi în munți și vezi Cetatea de departe printre copaci, o găsești foarte frumoasă. De câteva ori au venit străini să stea pe pod și să deseneze castelul. Dar multe alune frumoase au un miez negru, sfărâmat de viermi. Nimeni nu crede că ne sufocăm între aceste ziduri și ne copleșește tristețea. (Învierea) © CCC

Tristetea este trecerea omului de la o mai mare la o mai mica desavarsire.

Aud vibrand vocea ta in toate zgomotele lumii. J'entends ta voix dans tous les bruits du monde.

Curba ochilor tăi face înconjurul inimii mele, Rotindu-se ca într-un dulce dans, Aureolă a timpului, leagăn statornic al nopții Și dacă nu mai știu tot ce-am trăit E pentru că ochii tăi nu-ntotdeauna m-au privit.   File ale zilelor și spumă de rouă, Trestii legănate de vânt, surâsuri parfumate, Aripi acoperind lumea de lumină, Bărci doldora de cer și de mare, Vânători de sunete și torente de culori,   Parfumuri născute în cuibarul aurorelor Ce se-odihnesc mereu pe galbenul-pai al stelelor, Așa cum ziua se însoțește cu puritatea Întreaga lume se însoțește cu ochii tăi inocenți Și tot sângele-mi curge în privirile lor. (Curba ochilor tăi, vol. Capitala durerii, 1926) Această poezie este, cu siguranță, un cântec de dragoste pentru Gala (de care s-a desparțit ulterior, ea devenind soția lui Salvador Dali), dar este și un cântec dedicat iubirii, un imn închinat iubirii. Copyright © CCC

Avem nevoie de cateva cuvinte pentru a exprima esentialul. (Viitorul poeziei) © CCC

Tristetea este un zid ridicat intre doua gradini. © CCC

Oh, cât de multă tristeţe poate fi cuprinsă într-un singur cuvânt! Suntem sclavi atâta timp cât rămânem ignoranţi. © CCC

Curba ochilor tai face inconjurul inimii mele. (Curba ochilor tai) © CCC

Să trăiești tristețea în profunzime este o experiență la fel de importantă ca a fi extrem de fericit.

În om se strâng vorbe nerostite, gânduri cărora nici n-ai şti să le dai un nume, lacrimi neplânse la vremea lor, care deodată vin ca o apă umflată de ploaie, revărsată peste mal.