Curba ochilor tăi face înconjurul inimii mele,
Rotindu-se ca într-un dulce dans,
Aureolă a timpului, leagăn statornic al nopții
Și dacă nu mai știu tot ce-am trăit
E pentru că ochii tăi nu-ntotdeauna m-au privit.
File ale zilelor și spumă de rouă,
Trestii legănate de vânt, surâsuri parfumate,
Aripi acoperind lumea de lumină,
Bărci doldora de cer și de mare,
Vânători de sunete și torente de culori,
Parfumuri născute în cuibarul aurorelor
Ce se-odihnesc mereu pe galbenul-pai al stelelor,
Așa cum ziua se însoțește cu puritatea
Întreaga lume se însoțește cu ochii tăi inocenți
Și tot sângele-mi curge în privirile lor.
(Curba ochilor tăi, vol. Capitala durerii, 1926)
Această poezie este, cu siguranță, un cântec de dragoste pentru Gala (de care s-a desparțit ulterior, ea devenind soția lui Salvador Dali), dar este și un cântec dedicat iubirii, un imn închinat iubirii.
Copyright © CCC
Cei care creează sunt rari; cei care nu pot crea sunt numerosi. Asadar, ultimii sunt mai puternici.
© CCC
A trăi inseamna a acţiona; a actiona inseamna a produce; a produce inseamna a extrage din sine ceva egal cu sine însuşi.
© CCC
Tot ceea ce este cu adevărat mare şi inspirat nu a fost realizat decat de indivizi care au lucrat în mod liber.
© CCC
Actul creator, inventia, e caracteristica vietii.
Omul este astfel facut, incat nu poate exista decat creand.
Orice lucru ai vrea sa faci, daca vrei sa fii bun, trebuie sa-l iubesti si sa fii in stare sa faci sacrificii pentru el.
© CCC
Pentru a infaptui un lucru mare, trebuie sa risti ceva mare.