Trăiesc un sentiment necunoscut; melancolia şi moliciunea lui mă obsedează şi ezit să-i dau numele frumos şi grav de tristeţe. E un sentiment atât de complet, de egoist, încât aproape că-mi e ruşine că tristeţea mi s-a părut întotdeauna onorabilă. Cunoşteam doar melancolia, regretul şi, mai rar, remuşcarea. Astăzi, ceva cade peste mine, ca o mătase, enervantă şi molatică, separându-mă de ceilalţi.
(Bună ziua, tristețe)
Mai mult decât plictisită,
Tristă.
Mai mult decât tristă,
Nefericită.
Mai mult decât nefericită,
În suferință.
Mai mult decât în suferință,
Abandonată.
Mai mult decât abandonată,
Singură pe lume.
Mai mult decât singură pe lume,
Exilată.
Mai mult decât exilată,
Fără viață.
Mai mult decât fără viață,
Uitată.
(Calmantul (Le Calmant), în revista 391, n°4, Barcelona, 1917)
© CCC