Citate de Edmond Thiaudière

Melancolia-i o virtute la femei si un pacat la barbati.

O singură şi aceeaşi reflexie dezgustă şi mângâie în mod alternativ orice inimă delicată de lucrurile din această lume: faptul că nu trăim mult.

În fiecare moleculă a universului - contradicţie.

Melancolia este o reductie la zero a capacitatii noastre innascute de a ne autoiluziona.

Fericiţi aceia care își împlinesc destinul fără a-l judeca.

Draga mea, cea mai tandră, îmi place melancolia infuzată de stele a feței tale. © CCC

Fără îndoială, această lume poate amuza pe observatorul care are pe lângă o mare fineţe de spirit, o mare indiferenţă în suflet.

Bărbatul și femeia se iau unul pe celălalt, se lasă unul pe celălalt, se implică unul cu celălalt, se reîntorc unul la celălalt și se surprind unul pe celălalt, dar nu se înțeleg. © CCC

Excesiva înțelegere, care distruge şi traversează orice iluzie, este cea mai rea dintre maladiile minţii.

Pesimismul este vaccinul decepţiei.

Trecutul? Un vis retrospectiv. Viitorul? Un vis anticipat. Prezentul? O minciună între aceste două visuri.

Aceleaşi lucruri omeneşti au un aspect cu totul diferit, după cum le vedem în viitor, sau în întunericul trecutului, sau în prezent.

A fi şi a avea! În aceste două verbe auxiliare omul poate rezuma toate aspiraţiile sale.

Nu putem evalua ce pierde societatea neglijând punctele forte pentru a folosi punctele slabe, călcând prostește în picioare filozofi care i-ar regla cursul într-un mod superior, pentru a se lăsa condusă de aventurieri care, de cele mai multe ori, nu au nici cap, nici inimă. © CCC

Ceea ce este poate cel mal trist lucru din veşnica schimbare a vieţii, este că ceea ce ieri ne umplea inima, ne este astăzi indiferent. Noi trecem nu numai prin lume, ci chiar prin noi înşine.

Trăiesc un sentiment necunoscut; melancolia şi moliciunea lui mă obsedează şi ezit să-i dau numele frumos şi grav de tristeţe. E un sentiment atât de complet, de egoist, încât aproape că-mi e ruşine că tristeţea mi s-a părut întotdeauna onorabilă. Cunoşteam doar melancolia, regretul şi, mai rar, remuşcarea. Astăzi, ceva cade peste mine, ca o mătase, enervantă şi molatică, separându-mă de ceilalţi. (Bună ziua, tristețe)

Când atât de puţin pământul ne va avea, pentru ce să dorim să avem atâta pământ?

Se întâmplă foarte rar ca două minți sau două inimi să se atingă fără ca cel puțin una dintre ele să nu simtă un fior. (Ura față de viciu) © CCC

În această viaţă, nu este bună decât speranţa într-o altă viaţă care nu există.

Raţiunea de a fi a optimiştilor este că se simt trăind; aceea a pesimiştilor, că se privesc trăind.