"Împlinire", "fericire" sunt cuvinte prea mari pentru mine. Sunt noţiuni pe care nu le pot admite integral, nu le înţeleg încă la modul profund, sincer o spun. Aşa cum nu înţeleg moartea sau sensul vieţii. Nu am răspunsuri la marile întrebări ale existenţei. Poate tocmai de aceea am preţuit mai mult întrebările. Mai presus de teologi şi de artişti i-am socotit mereu pe filosofi. Filosofia a fost secretul vieţii mele, inepuizabila mea pasiune, din care am extras mustul care m-a dus mai departe. Dacă vii la mine acasă, ai să întrebi unde sunt psihiatria, medicina? Sunt şi tratatele medicale pe undeva, pe-acolo, dar biblioteca mea e o bibliotecă de filosofie.
Am avut de tânăr marea curiozitate să citesc în original, fiind convins că toate traducerile mă "traduc". Despre posteritate nu-mi fac iluzii, e plin la "Bellu" de oameni mari. Nu mă interesează decât să am un cerc de continuatori, care să ducă mai departe ideile mele. Cu toate astea, nu m-am oprit din căutări. Încerc să nu rămân în urmă, mă informez tot timpul online, citesc reviste, particip la congrese. Aş putea foarte bine să zic, la vârsta mea, gata, cântecele astea nu le mai pot auzi! Dar nu se poate aşa, informaţia nu rămâne veşnic aceeaşi, totul se schimbă, trebuie să lupţi pentru fiecare condiţie, să o atingi şi să lupţi apoi iarăşi, ca să o depăşeşti. Mintea şi inima trebuie antrenate tot timpul, echilibrul, normalitatea trebuie recucerite permanent, nu sunt o ştampilă valabilă veşnic.
Se pare că civilizația tinde, mai degrabă, spre a rafina viciul decât spre a desăvârși virtutea.
© CCC
Între oameni şi lei nu există cale de înţelegere dreaptă, oile și lupii nu au aceleaşi simțăminte; ei urzesc tot timpul moartea, unii altora.
(Iliada)
Nu rade, nu plange, nu uri, intelege.
În această viaţă, nu este bună decât speranţa într-o altă viaţă care nu există.
Dar dacă de aici vine tot răul! De la cuvinte! Cu toţii avem în noi o lume de cîte şi mai cîte; fiecare cu lumea sa de cîte şi mai cîte! Dar cum putem să ne înţelegem, dacă în vorbele spuse eu pun sensul şi valoarea lucrurilor aşa cum sînt ele pentru mine, iar cel care mă ascultă le dă inevitabil sensul şi valoarea pe care o au la el, în lumea lui lăuntrică. Credem că ne înţelegem; nu ne vom înţelege niciodată!
(Șase personaje în căutarea unui autor)
Cei înguști la minte sunt obişnuiţi să lupte cu tot ce nu înţeleg.
© CCC
Un egoist fericit: iată un optimist.
Fiecare vede ceea ce vrea.
Oamenii mari nu pricep niciodata nimic si este obositor pentru copii sa le dea intruna explicatii.
Fără îndoială, această lume poate amuza pe observatorul care are pe lângă o mare fineţe de spirit, o mare indiferenţă în suflet.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.