Citate latine - Poezie

Faima pe care ti-o vor da poeziile va fi vesnica. Carmina quam tribuent fama perennis erit.

Bunul-simt este pentru scrisul cel bun si izvor si principiu. Scribendi recte sapere est et principium et fons.

Omul cinstit si intelept va blama versurile slabe. Vir bonus et prudens versus reprehendit inertes mines, non di, non concesere columnae.

Licenta permisa poetilor, licenta poetica. Licentia poetica.

Poet te nasti, orator devii. Poeta nascitur, orator fit.

N-am cunoscut pana acum niciun poet care sa nu se socoteasca cel mai capabil. Adhuc neminem cognovi poetam qui sibi non optimus videtur. (Cicero, Tusculanae Disputationes)

Pictorii si poetii au intotdeauna ingaduinta de a indrazni orice. ...pictoribus atque poetis Quidlibet audendi semper fuit aequa potestas.

Vot de la toti ia cel ce utilul cu dulcele-mbina, Pe cititor desfatandu-l si totdeodata-nvatandu-l.   Omne tulit punctum, qui miscuit utile dulci, Lectorem delectando pariterque monendo.

Un pas catre Parnas. Gradus ad Parnassum. Parnas, masiv muntos in Focida (Grecia), consacrat lui Apollo, lui Dionysos si muzelor.

Poezia este ca si pictura. (Are anumit reguli) ...ut pictura poesis.

Nici oamenii, nici zeii, nici stalpii librarilor nu au admis ca poetii pot fi si mediocri. ... mediocribus esse poetis Non homines, non di, non concesere columnae.

Poeziile sunt o preocupare placuta: ele cer insa o liniste sufleteasca. Carmina laetum sunt opus et pacem men­tis habere volunt. (Ovidius, Tristia)

Sunt necajit ca si bunul Homer mai atipeste uneori. Indignor quandoque bonus dormitat Homerus. (Horatius, Ars poetica)

Poeziile nu mor niciodata. ...carmina morte carent. (Ovidius, Amores)

Noi toti, inspirati sau nu, scriem poezii peste tot. Scribimas indocti doctique poemata passim.

Poetii urmaresc sau sa ne fie de folos, sau sa ne incante. Aut prodesse volunt aut delectare poetae.

Neamul suparacios al poetilor. Genus irritabile vatum. (Horatius, Epistulae)

Orice incercam sa spun devenea vers. Quidquid tentabam dicere versus erat.

Intreaga tagma a scriitorilor iubeste pajistea si fuge de oras. Scriptorum chorus omnis amat nemus et fugit urbem.

Poetilor le este ingaduit chiar sa si minta. Poetis mentiri licet. (Plinius Junior, Epistulae)