Citate despre Cunoastere de sine

”Cunoaste-te pe tine insuti” - e un precept minunat si folositor; pacat numai ca celor vechi nu le-a venit in minte sa ne spuna si cum sa facem ca sa folosim acest precept.

Cunoaste-ti insusirea de capetenie, afla-ti intaiul tau talent si pe urma cultiva-l si ajuta-ti cu el celelalte insusiri comune.

Daca este vorba de gust, nu trebuie sa infrunti pe nimeni, tinand seama de faptul ca despre gusturi nu trebuie sa discuti.

Timpul, singurul care creeaza renumele oamenilor, face in cele din urma ca defectele lor sa fie demne de respect.

Frumusetea place ochilor, blandetea incanta sufletul.

Este periculos a-i arata prea mult omului cat este de asemanator animalelor, fara a-i arata maretia lui; si este periculos a-i arata maretia lui, fara a-i arata josnicia. Este si mai periculos de a nu-l lasa sa cunoasca nici pe una, nici pe alta. Dar este foarte util de a-i arata si una si alta.

Sa pretuiesti exact atat cat pari; sa nu cauti a parea mai mult decat pretuiesti. Sunt oameni care cauta sa arate altfel decat sunt si ajung sa nu mai stie cine sunt cu adevarat.

Daca ne cercetam bine, aproape intotdeauna vom gasi in noi un defect pe care-l condamnam la altii.

Prima dintre datorii este aceea de a fi drept.

Cândva, voi da, poate, peste o planetă pe care domneşte armonia, dar deocamdată nu mi-a arătat nimeni unde se găseşte o astfel de planetă.

Era un om atat de mare, incat am uitat defectele lui.

Numai cautand sa-i luminezi pe oameni poti practica acea virtute generala in care se cuprinde dragostea fata de toti.

Judeca un om mai degraba dupa intrebarile sale, decat dupa raspunsurile sale.

Acesta este efortul intregii vieti de a constientiza si aprecia adevaratul sine. (Chitra)

Una e sa stii adevarul despre tine insuti, si alta sa-l auzi spus de altul.

Toate genurile sunt acceptabile, cu exceptia celui plictisitor.

Arta medicinei constă în a distrage atenția bolnavului în timp ce natura îl vindecă. © CCC

Elementele naturii, animalele, oamenii, toate sunt in lupta.

Fericirea a ajuns la mine pe căi ocolite. Reţeta nu o pot da, pentru că sunt mulţi oameni care nu ar digera procesul de fabricaţie. Fericirea este probabil momentul acela scurt de extaz când întâlneşti un bărbat care îţi place sau îţi cumperi o geantă sau dai cu un parfum extraordinar. Genul ăla de fericire ţine puţin şi nu e durabil. Aş miza mai mult pe o pace interioară, care este rezultatul unei împăcări cu sine, cu destinul, aşa cum spuneau anticii este important să ne cunoaştem pe noi înşine, este excursia cea mai grea, pentru că o dată ce avem curajul să ne privim cu luciditate, urmează faza a doua, care este cea mai importantă, să schimbăm ce nu e bine pentru noi, în relaţiile cu ceilalţi sau cu destinul. Sunt lucruri care nu ne ies fiindcă nu ne sunt scrise şi nu le putem obţine cu forţa. Nicio viaţă nu este perfectă.

Filosofia are doi copii pe care fanatismul ar vrea sa-i ucida ca pe Calas: Adevarul si Toleranta. Cazul Calas se refera la un proces care a avut loc la mijlocul secolului al XVIII-lea, în 1762, la Toulouse, pe fondul conflictului religios dintre protestanți și catolici, caz devenit celebru prin intervenția lui Voltaire (Tratat despre Toleranta cu ocazia mortii lui Jean Calas). Jean Calas (1698 - 1762), comerciant din Toulouse, Franța, celebru pentru faptul că a fost victima unui proces părtinitor, din cauza apartenentei sale la protestantism. In Franța, el este un simbol al intoleranței religioase creștine, împreună cu Jean-François de la Barre și Pierre-Paul Sirven. A fost acuzat de fanatism anticatolic si condamnat la moarte.