Citate de Benjamin Constant

Scopul omului nu este plăcerea, ci cunoașterea. (Karma-Yoga) © CCC

Sunt prea sceptic ca să nu cred. © CCC

Ești capabil de mai mult decât crezi. Alege un obiectiv care pare potrivit pentru tine și străduiește-te să fii cel mai bun, oricât de grea ar fi calea. Țintește sus. Comportă-te onorabil. Pregătește-te să fii singur uneori și să înduri eșecul. Insistă! Lumea are nevoie de tot ce poți oferi tu. © CCC

Dacă bunăstarea egoistă e unicul scop al vieţii, atunci viaţa devine mai repede inutilă.

Cand iti propui un tel, timpul, in loc sa sporeasca, scade.

Prin mijloace rele nu poate fi atins un scop bun.

Voi fi mereu prietenul tău, mereu te voi iubi cu cea mai profundă afecţiune. Acei doi ani de relaţie nu vor dispărea niciodată din memoria mea; vor fi pentru totdeauna cea mai frumosă perioadă din viaţa mea. Dar dragostea, vezi tu, acest extaz al simţurilor, această beţie involuntară, această uitare a tuturor intereselor şi a tuturor îndatoririlor, nu o mai am. © CCC

Fiecare individ are în interiorul său o coaliţie, adică un război civil. Moartea este marele pacificator. © CCC

Obiectivul trebuie depasit pentru a-l atinge. © CCC

Luminile nu fac decât să ne lumineze calea; dar ele nicidecum nu dau oamenilor puterea de a o şi străbate.

Scopul vietii este dezvoltarea sinelui.

Sa ai un scop și, mai devreme sau mai tarziu, vei ajunge pe canapeaua psihanalistului. Viziunea mea este aceea a unei vieti fara scop. © CCC

Vremurile și condițiile se schimbă atât de rapid încât trebuie să ne menținem obiectivul concentrat în mod constant asupra viitorului. © CCC

Mamă bună! Nu mă abandonezi, nici măcar în vise. (Diavolul îndrăgostit) © CCC

Singurul esec de care omul ar trebui sa se teama este acela de a nu-si stabili corect scopul.

Războiul și comerțul sunt doar două mijloace diferite de a atinge același scop: acela de a poseda ceea ce dorești. © CCC

Dupa cat ne putem da seama, singurul scop al existentei umane e sa aprinda o lumina in intunecimea fiintei.

Nimic nu se petrece întâmplător, totul pe lume este fie încercare, fie pedeapsă, fie răsplată, fie prevestire.

Anticii găseau mai multe bucurii în existența lor publică, și mai puține în existența privată: în consecință, atunci când sacrificau libertatea individuală libertății politice, ei sacrificau mai puțin pentru mai mult. Aproape toate bucuriile modernilor se află în existența lor privată. Imitându-i pe antici, modernii ar sacrifica deci mai mult pentru a obține mai puțin.

Oamenii care par a fi duri sunt, de fapt, mult mai sensibili decât cei care sunt lăudaţi pentru sensibilitatea lor ostentativă. Ei devin duri pentru că sensibilitatea lor, fiind adevărată, îi face să sufere. (Jurnal intim) © CCC