Și tu (fiul meu), Brutus?

Et tu (mi fili), Brute?

Citatul apare în Actul 3, Scena 1, a piesei lui William Shakespeare, Iulius Caesar, unde este rostit de dictatorul roman Iulius Caesar, în momentul asasinarii sale, către prietenul său Marcus Junius Brutus, la recunoașterea acestuia drept unul dintre asasini.

Se spune că primele apariții cunoscute ale frazei se află în două piese elisabetane anterioare; Henric al VI-lea, partea 3 de Shakespeare și o piesă chiar anterioară, Caesar Interfectus, de Richard Edes.

Expresia este adesea folosită pentru a semnifica o trădare neașteptată a unui prieten.

Nu există nicio dovadă că personajul istoric Cezar a rostit aceste cuvinte. Deși ultimele cuvinte ale lui Cezar nu sunt cunoscute cu certitudine, istoricul roman Suetonius, la un secol și jumătate după incident, susține că Cezar nu a spus nimic când a murit, dar că alții au raportat că ultimele cuvinte ale lui Cezar au fost expresia greacă Kai su, teknon care înseamnă „și tu, copile” sau „și tu, tinere” pentru Brutus.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.