Citate despre Tara

Statele mici se dezvoltă datorită armoniei, statele mari pier din cauza discordiei.

Franță, Franță, fără tine lumea ar fi pustie. (Elegia flagelurilor)

Anglia este un imperiu, Germania, o țară, un neam, Franța este o persoană. (Istoria Franței)

Adevăr social profund: nu există creștere a forței unei țări decât dacă eforturile generațiilor se adună. (Emigrantul) © CCC

Din punct de vedere intelectual, știu că America nu este mai bună decât oricare altă țară. Din punct de vedere emoțional, știu că este mai bună decât oricare altă țară. © CCC

Înșelătoria și trădarea sunt acțiuni specifice proștilor, oamenilor care nu au suficientă minte ca să poată fi onești.

Întotdeauna șerpii, ca și lingușitorii sau alte animale târâtoare mi-au produs o impresie de profund dezgust.

Belgia este un teren viran în care minorităţile se ceartă în numele a două culturi care nu există. © CCC

Increderea infloreste in inimile mari.

Acel ce-si vinde tara, isi pierde neamul sau!

În ziua în care mi-am pierdut pașaportul, va scrie Zweig, am descoperit că pierzându-ți țara, pierzi mai mult decât o bucată de pământ înconjurată de granițe. (Stefan Zweig) © CCC

Elvetia este, pur si simplu, o stanca masiva, zgrunturoasa, mare, cu un strat subtire de iarba intins peste ea.

Sa sadim in inimile tinerimii sentimentul datoriei catre tara si mai intai de toate iubirea de patrie.

Cea mai frumoasă țară este aceea care nu este guvernată de ignoranți... Anonim © CCC

Franța, mamă a artelor, a armelor și a legilor. (vol. Regretele)

Multe flori lucesc în lume, Multe flori mirositoare! Dar ca voi, mici lăcrămioare, N-are-n lume nici o floare Miros dulce, dulce nume!   Voi sunteţi lacrimi de îngeri Pe pământ din cer picate, Când prin stele legănate A lor suflete curate Zbor vărsând duioase plângeri.   Sunteţi fragede şi albe Ca iubita vieţii mele! Cu voi, scumpe strugurele, Albe mărgăritărele, Primăvara-şi face salbe.   Dar deodată vântul rece Fără vreme vă coseşte! Astfel soarta crunt răpeşte Tot ce-n lume ne zâmbeşte... Floarea piere, viaţa trece! (Lăcrămioare)

Tineretea este ca un copac mic si fraged, cele mai slabe vanturi sunt furtuni pentru el.

Iată zile-ncălzitoare După aspre vijelii! Vin Floriile cu soare Şi soarele cu Florii.   Primăvara-ncântătoare Scoate iarba pe câmpii. Vin Floriile cu soare Şi soarele cu Florii.   Lumea-i toată-n sărbătoare, Ceru-i plin de ciocârlii. Vin Floriile cu soare Şi soarele cu Florii.   Păcat zău de cine moare Şi ferice de cei vii. Vin Floriile cu soare Şi soarele cu Florii.   Copiliţă, nu vrei oare, Nu vrei cu mine să vii, Când Floriile-s cu soare Şi soarele cu Florii?   Să culegem la răcoare Viorele albăstrii? Hai! Floriile-s cu soare Şi soarele cu Florii.   Eu ţi-oi da de orice floare Mii de sărutări şi mii. Hai! Floriile-s cu soare Şi soarele cu Florii.   Iar tu dulce, zâmbitoare, Te-i face că te mânii… Hai! Floriile-s cu soare Şi soarele cu Florii. (Floriile)

Ca şi Virginia, Irlanda de azi, cu mireasma de secol XVIII ce pluteşte încă peste casele ei de ţară, castele, ferme uriaşe ori conace «georgiene», ospitalitatea generoasă a locuitorilor ei, un anume dispreț pentru ordine şi o privire prea pedantă a clipei şi a exigențelor ei, îmi aminteşte de Moldova copilăriei mele unde, ca şi aici, timpul nu conta, unde vecinii de moşie se vizitau ca să pălăvrăgească, să bârfească ore şi zile în şir. (Curcubeie, vol. II)

În acest "no man's land", unde prevalează libertatea şi misterul, se întâmplă uneori lucruri uimitoare. Întâlneşti aici oameni ce se aseamănă, reciteşti o carte cu o acuitate cu totul specială, asculţi o muzică cum n-ai mai ascultat-o niciodată. Aici, datorită liniştii şi singurătăţii, eşti străbătut uneori de câte un gând ce îţi va schimba existenţa, te va salva sau te va pierde. (Trestia revoltată)