Citate de Franz Kafka

Lenea este inceputul tuturor viciilor, incoronarea tuturor virtutilor.

Prin recunoasterea greselii, spiritele barbatesti se inalta si se intaresc.

Nu traim indeajuns ca sa tragem vreun folos de pe urma greselilor noastre; le savarsim in tot cursul vietii si tot ce putem face, tot gresind astfel mereu, e sa murim indreptati.

Nimeni nu este mai presus de greșeală.

De două ori a greşit Creatorul: când a făcut aurul şi apoi când a făcut femeia. Proverb indian

Pentru a-si regasi tineretea, trebuie doar sa-si inceapa din nou nebuniile. (Portretul lui Dorian Gray) © CCC

Cunoasterea greselilor e inceputul salvarii.

Nu trebuie sa iesi din camera. Ramai asezat la birou si asculta. Nici macar nu asculta, doar asteapta. Nici macar nu astepta, stai linistit si singur. Lumea ti se va oferi de buna voie, sa o descoperi in adevarata lumina, nu are incotro. Se va rostogoli nestavilita la picioarele tale.

Nu este lipsit de intelepciune, nici marginit, acela care se ridica dupa ce a cazut in greseala, in loc sa persiste in ea.

Iubeste adevarul, dar iarta greseala.

Trebuie sa se faca o mare deosebire intre greselile care pornesc din slabiciunea noastra si cele care vin din rautatea noastra… nu ni se poate aduce invinuire decat pentru cele facute impotriva constiintei noastre.

Inteleptii ajung prin greseala la adevar, dar prostii persista in greseli.

De ce sa repetam greselile inaintasilor, cand sunt atatea noi greseli de facut?

Cel mai bun mijloc de a nu gresi e a nu lucra.

Sa ne ferim de greseli, nu de teama, ci din simt de raspundere.

Orice om poate gresi, dar numai nebunul staruie in greseala.

Nu este ciudat ca ne aparam greselile noastre cu mai multa inversunare decat valorile noastre? (Nisip si spuma)

Tot ce nu vizeaza esentialul imi este indiferent. Fericirea n-as putea-o atinge decat daca as reusi sa ridic lumea ca s-o fac sa intre in adevar, pur, imuabil.

Daca ii ierti prea multe celui ce greseste, il pagubesti pe cel ce nu greseste.

Un gând neexprimat imediat şi definitiv îşi pierde sensul; gândul scris îşi pierde şi el întotdeauna sensul, dar capătă în schimb, uneori, unul nou.