Citate cu tagul "citate despre cunoastere"

Nu ajungi sa intelegi pe un om decat dupa moartea lui. Atata timp cat cineva traieste, toate faptele pe care le va mai putea face si despre care nu stii nimic sunt un fel de necunoscute care falsifica orice calcul. Moartea fixeaza, in sfarsit, limitele care-l contureaza; e ca si cum insul s-ar desparti de posibilitatile lui si s-ar izola; te invartesti in jurul lui, il vezi, in fine, de la distanta, poti sa-l judeci in ansamblul lui.

Unii oameni si-au faurit despre lume, o data pentru totdeauna, o viziune care-i multumeste…  Dupa aceea, toate merg de la sine… Viata lor seamana cu o plimbare cu barca pe timp frumos: n-au de facut altceva decat sa alunece in voia valurilor, pana la debarcader.

Numai cand se ingramadesc infrangerile, anii, victoriile, poti cunoaste ceva.

In fiecare om sunt cel putin doi oameni: omul ideilor si omul simturilor (mintea si inima). Vei gresi intotdeauna daca il vei judeca pe om numai dupa ideile ce le exprima, chiar daca ai constatat ca sunt adevaratele lui idei. Trebuie sa astepti  ocaziile de a-i constata  adevaratele lui simtiri, cel putin in problemele mai importante.

Cu cat cunosti mai mult, cu atat iubesti mai mult.

(Carnete)

Oamenii si problemele au fiecare punctul lor de perspectiva; pe unii, spre a-i judeca bine, trebuie sa-i privesti de aproape, altii pot fi mai exact apreciati de la distanta.

E mai bine sa studiezi oamenii decat cartile.

Daca vorbiti de oameni, cunoasteti-i mai bine.

Nu trebuie sa judeci oamenii asa cum ai judeca un tablou sau o situatie, dupa o singura si prima vedere.

E foarte periculos sa cunosti lucrurile numai pe jumatate.