Noi nu vrem ca ceilalti sa ne insele; nu gasim drept ca ei sa vrea sa fie stimati de noi mai mult decat merita. Nu este drept sa-i inselam nici noi si nici ca ei sa ne stimeze mai mult decat meritam.
Fagaduim potrivit sperantelor si ne tinem fagaduielile conform temerilor.
Ma tin de cuvant si nu mi-l incalc niciodata, oricare ar putea fi urmarile fagaduintelor mele: mi-am facut din aceasta o lege a intregii mele vieti.
E greu de spus daca un procedeu limpede, sincer si onest este rezultatul cinstei sau al indemanarii.
E greu ca un om foarte necinstit, sa aiba destula minte; inteligenta dreapta si patrunzatoare te duce, in sfarsit, la regulile de purtare, la cinste, la virtute. Celui care se indarjeste in ce e rau, ca si in ce e neadevarat, ii lipseste judecata si patrunderea.
Exista vreun om, oricat de putin cinstit, caruia sa nu i se fi intamplat cateodata de a renunta la o minciuna, prin care putea sa iasa dintr-o incurcatura, numai pentru motivul de a nu se face vrednic de dispret in ochii sai? Omul cinstit, lovit de o grea nenorocire, pe care ar fi putut sa o evite, nu este el sustinut de multumirea sufleteasca de a fi mentinut si respectat demnitatea de om in persoana sa, de a nu avea de ce sa se rusineze de el insusi si de a putea sa se cerceteze fara teama?