Omul, daca-si respecta indatoririle, este ca un zeu pentru semenii sai.
Homo homini deus est, si suum officium sciat.
(Caecilius, Excerptae)
Filosofia apropie omul de natura; pentru asta, instinctul ii seamana cateodata.
Niciodata nu se va starui indeajuns asupra principiului ca numai sentimentul poate judeca sentimentul; si ca a supune pateticul la judecata mintii, ar fi ca si cum am vrea sa facem din ureche arbitrul culorii si din ochi judecatorul armoniei.
A infatisa in chip crud adevarul comun este aptitudinea artistului muncitor; a face mai bine decat a facut natura insasi si a o infrumuseta, imitand-o, este arta rezervata geniului.
Adevaratul stimulent al vietii omenesti il constituie bucuria zilei de maine… Omul care-si determina conduita prin perspectiva cea mai apropiata este in acelasi timp si omul cel mai slab. Daca se multumeste numai cu propria sa perspectiva, fie ea chiar si indepartata, el poate sa para puternic, dar nu starneste in noi sentimentul unei personalitati si a valorii ei autentice. Cu cat este mai larg colectivul ale carui perspective coincid cu perspectivele proprii ale omului, cu atat omul este mai frumos si cu atat sta pe o treapta mai inalta.
Dragostea este sentimentul cel mai maret, care, in general, face minuni, faureste oameni noi, creeaza cele mai mari valori morale.
Ce pretuieste viata fara lupta,
fara iubire?
Vesnica intrecere e viata
si insasi lupta-i tinta omenirii.