Coloniile nu încetează să fie colonii doar pentru că sunt independente.
(Discurs, 1863)
© CCC
Uneori, îmi este atât de teamă ca nu cumva să fac o alegere greșită, încât, pur și simplu, nu mai fac nici o alegere.
© CCC
Vreau să te sărut. Îmi doresc atât de mult, încât abia mă pot gândi la altceva. Când intri într-o cameră, este singurul meu gând și mă chinuie zi și noapte.
© CCC
Pentru că ești deja sigur că totul este o minciună, singura mea apărare este adevărul absolut. Singura mea putere asupra ta este adevărul. Și dacă îl tot spun, până la urmă vei crede.
© CCC
Nu voi sta deoparte văzând cum dispari ca și cum n-ai fi existat niciodată. Voi lupta pentru tine. Întotdeauna voi lupta pentru tine.
© CCC
Eu mă scăldam prin pâraie cu ochii deschiși,
Era o apă de cleștar și de stele –
Pești alburii, pâlpâind ca-ntr-un vis,
Lunecau lângă genele mele.
(Începutul, 1956)
El pune în vers o muzică mai lină,
Ca de zefir când printre flori s-alină
Smulgând petale una după alta:
Statui aş vrea sonetele să fie,
Căci nu le-a scris cu pana pe hârtie,
Ci le-a sculptat în marmoră cu dalta.
Nu-ţi trebuie statui, nici osanale,
Căci versul tău cel ferecat în zale
Mai tare-i decât bronzul şi granitul.
(Statuii lui Eminescu)
Spun poeţii că Amorul
E un tinerel monarc
Ce-şi săgeată veşnic dorul
De pe coarda unui arc.
Cu ale amurgului suspine
Vine sprintenul copil,
Paj al viselor senine
Şi-al speranţelor de-april.