Nu-mi displac gafele. Ele dovedesc sinceritate sufleteasca. Ele sunt garantia comica a bunei noastre credinte.
Delicatetea este calitatea suprema si cea mai rara a sufletului omenesc. Ea le presupune pe toate celelalte, inteligenta, bunatatea, altruismul, generozitatea, discretia, marinimia… un om lipsit de o singura calitate a sufletului nu are delicatetea completa. Atunci ea este cu lacune si eclipse.
Omul nu renunta decat la ceea ce nu-i trebuie, ori la ceea ce e imposibil. Dar pentru aceasta i se cere multa filozofie.
Intoleranta exista de cand lumea. Nu cunosc religie care sa nu-si fi avut fanaticii ei. Sufletul omenesc e facut sa adore. Totul ni se pare infinit de bun in ceea ce iubim, si ne maniem strasnic, cand ni se arata defectele idolilor nostri. Cu mare greutate oamenii izbutesc sa puna un pic de spirit critic in cercetarea convingerilor si a izvoarelor credintei lor. De altfel, e si drept ca daca ne-am uita cu lupa la principii n-am mai crede niciodata.
Ni se spune ca Dumnezeu il pune pe rug pe cel rau, care nu poate nimic impotriva lui, intr-un foc ce va dura vesnic; si cu greu s-ar permite unui tata sa dea o moarte trecatoare unai fiu care ar compromite viata, cinstea si averea sa…Nu exista un tata bun care ar vrea sa semene cu tatal nostru din ceruri.
O religie adevarata, privind pe toti oamenii, in toate timpurile si in toate locurile, trebuie sa fie vesnica, universala si evidenta: nici una nu are aceste trei insusiri. Deci toate sunt demonstrate ca fiind false.