Citate de Cesare Pavese

Prin specificul firii lor, oamenii sunt doctrinari. Ei stiu intotdeauna sa gaseasca o doctrina care sa justifice toate resemnarile sau dorintele lor.

Omul nu renunta decat la ceea ce nu-i trebuie, ori la ceea ce e imposibil. Dar pentru aceasta i se cere multa filozofie.

Bunatatea care ia nastere din oboseala provocata de suferinta este o eroare mai mare decat suferinta.

Cand simtim remuscari pentru o fapta rea, nu durerea nemarginita a altora este aceea care ne displace, ci neplacerea pe care o simtim noi insine.

Vine o vreme cand ne dam seama ca tot ceea ce facem va deveni la timpul sau amintire. Este maturitatea. Pentru a ajunge la ea trebuie tocmai sa ai amintiri.

Nu e semn bun pentru nici o activitate daca la inceput exista dorinta arzatoare de a reusi - emulatie, mandrie, ambitie etc. Trebuie sa incepi prin a iubi tehnica fiecarei activitati pentru ea insasi, asa cum iubesti viata pentru viata. Numai aceasta e adevarata vocatie si marturie a unei reusite serioase. Trebuie, asadar, sa iubesti o activitate ca si cum n-ar mai fi nici o alta pe lume, pentru ea insasi.

Obiceiul de a renunţa la o acţiune pe jumătate terminată şi de a încerca altceva este una dintre principalele cauze ale eşecului. © CCC

Elogiul cel mai mare care i se poate aduce muncii omenesti, deci si artei, este faptul ca munca ne ingaduie sa traim in seninatate.

Toata problema vietii este aceasta: cum sa infrangi propria singuratate, cum sa comunici cu ceilalti.

Exista oare cineva care sa renunte cand poate sa aiba?

Fiecare are filosofia propriei atitudini.

Nu trebuie sa spunem nici in gluma ca suntem descurajati, pentru ca s-ar putea sa ne luam in serios.

Stii sa folosesti strategia amoroasa doar cand nu esti indragostit.

Vei fi iubit in ziua in care vei putea sa-ti arati slabiciunile fara ca celalalt sa se foloseasca de asta pentru a-si amplifica puterea.

Exista ceva si mai trist decat pierderea idealurilor: implinirea lor.

Adevaratul ratat nu e cel care nu reuseste in lucrurile mari — cine reuseste? — ci in cele marunte.

As renunta la toata tehnologia mea pentru o dupa amiaza cu Socrate.

Sa te faci iubit din mila, cand dragostea se naste din admiratie, e o idee mult prea demna de mila.

A iubi inseamna a renunta la toate orizonturile lumii, marginindu-te la unul singur. Si fiecare iubire e o aventura in care pleci in cautarea unui orizont unic, adica a supremei tale dimensiuni sufletesti. Dar o iubire la capatul careia nu culegi amara invatatura ca toate orizonturile sunt amagiri si ca nu exista decat orizonturi pierdute, n-a fost nici o clipa iubire adevarata.

Un vis lasa intotdeauna o impresie de grandoare si absolut. Aceasta provine din faptul ca in vis nu exista amanunte banale, ci, ca intr-o opera de arta, totul este calculat in vederea unui efect.