Citate de Cesare Pavese

Un suflet, in primejdii si-arata vrednicia.

Nu e semn bun pentru nici o activitate daca la inceput exista dorinta arzatoare de a reusi - emulatie, mandrie, ambitie etc. Trebuie sa incepi prin a iubi tehnica fiecarei activitati pentru ea insasi, asa cum iubesti viata pentru viata. Numai aceasta e adevarata vocatie si marturie a unei reusite serioase. Trebuie, asadar, sa iubesti o activitate ca si cum n-ar mai fi nici o alta pe lume, pentru ea insasi.

In fond de ce dorim sa fim mari, sa fim genii creatoare? Pentru posteritate? Nu. Pentru a ne arata multimea cu degetul? Nu. Ci pentru a ne mentine truda zilnica in incredintarea ca ceea ce facem merita osteneala, ca este ceva unic. Pentru azi, nu pentru eternitate.

Tot ceea ce nu izbutim sa indeplinim singuri ne limiteaza libertatea.

N-ai luat invatatura decat de la cei care te-au admirat si au fost ingaduitori fata de tine si de la cei care ti-au facut loc, pentru a-ti putea continua drumul? N-ai luat invatatura si de la aceia care ti-au stat impotriva si s-au asternut de-a curmezisul drumului tau, pentru a te impiedica sa mergi inainte?

Pentru oameni nu e cel mai bun lucru sa li se implineasca toate dorintele. Boala face ca sanatatea sa fie dulce si placuta, foamea face asisderea saturarea, iar osteneala, odihna.

Suntem mai mult inspaimantati decat apasati de greutati. Ne chinuim mai mult cu inchipuirea decat cu viata adevarata.

Viata unui om nu trebuie judecata dupa avanturile cu care a pornit la drum, ci dupa obstacolele pe care societatea le-a pus de-a curmezisul gandurilor lui.

Doar in furtuni se-ncearca un om adevarat.

Cand viata nu ti se impotriveste deloc, sufletul nu prea are motive sa se inaripeze.

Vei fi iubit in ziua in care vei putea sa-ti arati slabiciunile fara ca celalalt sa se foloseasca de asta pentru a-si amplifica puterea.

N-am sa pot iesi din aceasta dilema: am oroare de necazuri, dar ele ma biciuiesc, ma fac talentat. Pacea si traiul bun dimpotriva, ma paralizeaza. Asadar, ori sa fii o nulitate, ori sa ai vesnic plictiseli. Trebuie sa alegi. Prefer sa am plictiseli, recunosc.

Vine o vreme cand ne dam seama ca tot ceea ce facem va deveni la timpul sau amintire. Este maturitatea. Pentru a ajunge la ea trebuie tocmai sa ai amintiri.

Cand stai pe tarm nu-ti pasa de cel ce-n vijelii din greu despica valul de mare, in manii... Nu doara ca ti-ar face placere nenorocu-i, dar te desfeti la gandul de-a nu te sti in locu-i.

A fi indragostit e un fapt strict personal, care nu priveste obiectul iubit, nici chiar daca acesta raspunde si el cu dragoste.

Focul intareste intotdeauna ce nu poate distruge.

Sufletul sa se deprinda cu nevoile vietii, chiar cand nu duce grija de nimic, si sa se caleasca impotriva loviturilor sortii, chiar cand norocul ii zambeste.

Exista oare cineva care sa renunte cand poate sa aiba?

Imaginatia omului este imens de saraca fata de realitate.

Numai la primejdii grele il vezi pe om! Cand e batut de soarta, numai atunci il poti cunoaste bine, numai atunci el scapa din adancul inimii lui cuvantul adevarului. Numai atunci i se smulge si chipul sau ramane asa cum este.