Fata de niste netrebnici, fata de tradatori, cuvantul dat nu trebuie neaparat tinut.
Ma tin de cuvant si nu mi-l incalc niciodata, oricare ar putea fi urmarile fagaduintelor mele: mi-am facut din aceasta o lege a intregii mele vieti.
Niciodata nu mi-a parut rau ca am tacut, dar ca am vorbit, adesea.
Tacere nunquam, saepe paenituit loqui.
(Balbus, Sententiae)
“Prieten” este un cuvant folosit foarte des, “sinceritatea” prietenului insa e rara.
Vulgare “amici” nomen, sed rara est fides.
(Phaedrus, Fabulae)
…Muzica este poate ultimul cuvant al artei, dupa cum moartea este ultimul cuvant al vietii.
Ma simt solidar cu toate generatiile care m-au precedat in viata si care au lucrat pentru mine. Nu pot sa fac nimic ca sa le marturisesc recunostinta mea si sa ma achit fata de ele; nimic decat sa fac pentru oamenii care ma inconjoara si pentru cei care vor veni dupa mine ceea ce acele generatii au facut pentru mine; a contribui cu partea mea de lucru, a adauga micul meu graunte, cu un cuvant, a face putinul bine de care sunt capabil.
Am preferat sa pierd un prieten decat cuvantul dat.
Potius amicum, quam dictum perdidi.
(Quintilianus, De Institutione Oratorio)