Este o veche idee faptul ca gandirea deosebeste pe om de animal. Sa ramanem la ea. Tot ceea ce omul are mai nobil decat animalul, o are prin gandire. Tot ceea ce este omenesc, este astfel numai in masura in care, in el, gandirea este activa… ratiunea stapaneste lumea.
Gandirea – acea splendida forta care in clipele de oboseala plasmuieste zei, iar in momentele de plenitudine ii darama.
Sunt multe lucruri care scapa ratiunii, iar acela care, pentru a intelege viata, se foloseste numai de ratiune e asemenea unui om care ar vrea sa apuce flacara cu clestele; ii ramane in mana doar un taciune fumegand, caci flacara s-a stins numaidecat.
Un lucru, mai ales, da farmec gandirii omenesti: incertitudinea. Un spirit care nu e mereu nelinistit, ma plictiseste sau ma irita.
Inainte de a zice sau a incepe ceva, gandeste-te bine; caci dupa ce ai zis o vorba, sau ai inceput o fapta, nu mai este in puterea ta de a o lua inapoi.
Nu suntem responsabili de gandurile noastre, ci de consimtamantul ce le acordam, prefacandu-le in fapte.