Tu eşti cea nouă, atrasă către mine?
Ca să încep, te previn că, în mod sigur,
sunt foarte diferit de ceea ce presupui;
Oare crezi că vei găsi în mine iubitul tău?
Crezi că e uşor să mă faci să devin iubitul tău?
Crezi că prietenia mea îți va da deplină satisfacţie?
Crezi că sunt statornic şi credincios?
Nu vezi nimic altceva decât această înfăţisare,
acest calm şi răbdător mod al meu de a fi?
Crezi că te îndrepţi, pe un teren solid, către
un adevărat ecou?
O, visătoareo, nu te-ai gândit că
aş putea fi o Fata Morgana, o iluzie?
(Tu eşti cea nouă?)
Trad. Mihnea Gheorghiu
A scintilla una augetur ignis.
Dintr-o singură scânteie se înteţeşte focul.
sau
Dintr-o scânteie, un foc mare.
Aliud ex alio iter suscipitur et spectacula spectaculis mutantur.
Orice drum începe din altul şi peisajele îşi schimbă înfăţişarea.
sau
O călătorie urmează după alta și peisajele se schimbă unul după altul.
(Seneca)
Noi suntem ca un cantec, nu credeti? Un cantec nu se poate canta niciodata de la sfarsit spre inceput. Trebuie sa-l canti totdeauna indreptandu-te spre sfarsit.
Există oameni care nu pot începe să iubească dacă nu au fost mai întâi umiliţi, şi tocmai ceea ce altora le trezeşte dezgustul, acestora le aprinde pasiunea. *
Trebuie sa existe un colt de lume in care viata e frumoasa. Fericirea trebuie sa existe. Sau poate e nevoie de un potop, de un cutremur, de niste maini uriase care sa zgaltaie globul, si totul sa inceapa din nou…
Cand ai inceput sa traiesti prin dragostea unui om, atunci cand dispare, ti se pare ca a lasat in jurul tau moartea.