Cel mai greu lucru pentru mine e sa cred in propria realitate. Mereu sunt nedumerit de mine insumi si nu inteleg prea bine, cand ma privesc actionand, cum cel pe care-l vad actionand este si cel care priveste, si cel care se mira, si se indoieste ca ar putea fi actor si spectator in acelasi timp.
Intreaga problemă cu lumea este că proştii şi fanaticii sunt întotdeauna atât de siguri de ei înşişi, in timp ce oamenii înţelepţi sunt atât de plini de îndoieli.
(Paradoxul lui Bertrand Russell)
Indoiala asupra meritelor este cea mai buna garantie a celor pe care le vei dobandi mai tarziu.
Pamantul este stanca cea mare, de care omenirea, adevaratul Prometeu, e incatusata si sfasiata de vulturul indoielii. Ea a furat lumina si sufera pentru asta tortura.
Nu cred nici in indoieli, nici in demoni, ci numai pe puterile trupului si sufletului meu imi intemeiez toata increderea.
Intr-o chestiune in care nu sunt indoieli, nu sunt numaidecat necesare dovezile.
Indoielile noastre sunt tradatori, care ne fac sa pierdem binele pe care l-am putea face – indepartandu-ne de la incercarea de a-l face.