In clasica comparatie a vietii cu o corabie pe mare, s-a trecut cu vederea tocmai partea cea mai subtila; o corabie invinge mai usor valurile daca poarta o greutate — asa si viata: greutatile ce le purtam ne fac mai sigura lupta impotriva valurilor intamplarii.
Fericiti sunt aceia care pun toate pe seama intamplarii.
Sunt qui in Fortunae jam casibus omnia ponant.
(Juvenalis, Satirae)
Omule, nu uita ca in viata omul nu trebuie sa ceara fericirea decat de la munca lui, iar nu de la intamplare.
Nimeni cu soarta pe care o are, sau ratiunea i-a dat-o, sau i-a aruncat-o intamplarea, nu-i multumit, si lauda pe cei ce bat cai diferite.
De ce nu e mai nimeni multumit
de soarta ce-o intamplare sau vremea i-a menit.
Pornit in orice clipa, sa inalte osanale
aceluia ce-n viata urmeaza alta cale.
Nu voi pretui deci pe om dupa conditia sociala, ci dupa merite. Meritele si le faureste omul singur, conditia sociala e darul intamplarii.
Posibilitatea unei intamplari de a se produce este direct proportionala cu efectul negativ pe care l-ar produce daca s-ar intampla.