…în zilele acelea, preferam să nu mă gândesc prea mult. Dacă aş fi început să reflectez, aş fi rămas la Paris, pentru ca apoi să mă căiesc! Destinul cobora afectuos scara de la vechea-i caleaşcă şi mă poftea să mă urc în ea. Dar dacă priveai mai îndeaproape vedeai că-i o glumă urâtă: destinul îmi întindea o cursă… Ajunsesem chiar să-mi spun: poate că întotdeauna mi-am pus prea multe întrebări. Unii nu se gândesc aşa mult; aceştia sunt mai fericiţi. Şi dacă mi-aş fi îngăduit, măcar o singură dată, să nu mă gândesc? Ce-ar fi să iau această invitaţie ca pe un lucru bun, să accept Veneţia ca pe un dar, fără să mă aştept să văd ieşind vreun şarpe sau vreun liliac din cutia cu ciocolată sau din buchetul de flori?
(Trestia revoltată)
Prima floare inflorita pe Terra a fost o invitatie la un cantec inca nenascut.
Cu cat un obiect este mai ferit, cu atat devine mai atragator. Paza nu-i decat o invitatie pentru hoti.
Cine e puternic te constrange nu numai cand, aparent, te invita, ci chiar cand te roaga.
Am primit invitaţia la festivalul lumii, şi mi-am jucat rolul atat cat am putut.