Aveam dreptul să scriu literatură, să iau loc în fotoliul cititorului, ce-mi păruse altădată impunător ca un tron.
(Jurnal esențial)
Cuminte sau nu, înţelegând sau nu, primisem totuşi boala literaturii, voiam să scriu romane.
(Jurnal esențial)
Jean d’Ormesson reușește ceea ce este cel mai dificil și mai solicitant în literatură: să fie și simplu și profund.
© CCC
Mulți oameni cred că, atunci când vorbim, folosim proza. Este total greșit. Cred că limbajul oral este străin de literatură. Proza mi se pare foarte dificilă. Ea trebuie să stea totdeauna după versul clasic.
(Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani)
© CCC
Știți cine sunt criticii? Oameni care au eșuat în literatură și artă.
(Lothair)
© CCC
Robert Jungk, unul dintre principalii futurologi ai Europei, spunea: „în zilele noastre se pune un accent aproape exclusiv pe studierea a ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce s-a făcut. Mâine… cel puţin o treime din toate prelegerile şi lucrările practice ar trebui să se ocupe de activitatea ştiinţifică, tehnică, artistică şi filozofică consacrată progresului, prevederii crizelor şi soluţiilor posibile la aceste probleme viitoare”. Noi nu avem o literatură a viitorului utilizabilă în cadrul acestor cursuri, dar avem o literatură despre viitor, constând nu numai din marile utopii, dar şi din beletristica ştiinţifico-fantastică contemporană.
Aceasta din urmă, ca ramură a literaturii, nu se bucură de prea mult respect şi poate că merită acest dispreţ critic. Dar, dacă privim scrierile ştiinţifico-fantastice mai degrabă ca pe un fel de sociologie a viitorului decât ca literatură, ele capătă o valoare imensă ca forţă stimulatoare în formarea deprinderii de a anticipa.
Copiii noştri ar trebui să-i studieze pe Arthur C. Clarke, William Tenn, Robert Heinlein, Ray Bradbury şi Robert Sheckley nu pentru că aceşti scriitori le pot vorbi despre nave cosmice şi maşini de călătorit în timp, ci pentru că, ceea ce este mai important, ei îi pot face pe tineri să exploreze în imaginaţie hăţişul problemelor politice, sociale, psihologice şi etice care vor sta în faţa lor când vor fi adulţi.
Literatura ştiinţifico-fantastică ar trebui citită la timpul viitor.
(Șocul viitorului)
Science-fiction-ul este privit ca o ramură a literaturii având puțină considerație și poate că merită acest dispreț critic. Dar dacă îl privim mai degrabă ca un fel de sociologie a viitorului, decât ca literatură, science-fiction-ul are o valoare imensă ca o forță de antrenament al minții pentru crearea obiceiului de a anticipa.
Copiii noștri ar trebui să-i studieze pe Arthur C. Clarke, William Tenn, Robert Heinlein, Ray Bradbury și Robert Sheckley, nu pentru că acești scriitori le pot spune despre navele spațiale și mașinile timpului, ci, mai important, pentru că pot conduce mințile tinerilor spre o explorare imaginativă a junglei problemelor politice, sociale, psihologice și etice cu care se vor confrunta acești copii ca adulți.
(Șocul viitorului, 1970)
© CCC
De fapt, m-am bucurat de fiecare minut al vieții mele la King’s [King’s College London], în special de descoperirea literaturii franceze și germane.
© CCC
Îi văd pe jurnalişti ca pe lucrătorii manuali, lucrători ai cuvântului. Jurnalismul poate fi literatură doar atunci când este făcut cu pasiune.
© CCC