O minte agitata nu mai cugeta; cuprinsa in vartejul de neoprit al ideilor extreme, isi alcatuieste o logica gresita, dictata de furie, de rautate, se afla intr-o stare cu totul antifilosofica.
Sa te feresti de cel care nu se manie niciodata; pentru ca numai acela care-si pierde controlul uneori, este sincer.
Sa faci ceva in clipa de manie, inseamna a te sui pe o corabie in timp de furtuna.
Propria noastra furie ne face mult mai mare rau decat intamplarea (lucrul) care ne infurie, si suferim mai mult de iritarea si supararea pe care noi o permitem lucrurilor sa destepte in noi decat de faptul insusi care ne-a iritat sau suparat.
Cu cat ma gandesc mai mult la viata omeneasca cu atat sunt mai convins ca trebuie sa-i dam Mila si Ironia ca martori si ca judecatori, asa precum egiptenii chemau asupra mortilor lor pe zeita Isis si pe Mephtis. Ironia si Mila sunt doua sfetnice minunate; una zambind, ne face viata amabila; cealalta, care plange, ne-o face sacra. Ironia pe care o invoc eu nu este cruda. Ea nu-si bate joc nici de iubire, nici de frumusete. E blanda si binevoitoare. Rasul ei potoleste mania si tot ea ne invata sa glumim pe seama railor si a prostilor, pe care, fara ea, am putea avea slabiciunea sa-i uram.
Ura e oarba, mania scoate din minti, iar cel ce isi toarna razbunare risca sa bea o bautura amara.
Vei castiga mai mult prin blandete decat prin manie.
Consilio melius vinces quam iracundia.
(Syrus, Sententiae)