Vesnica metoda pentru a-i conduce pe oamenii slabi: ii convingi ca au vrut ceva la care nici nu se gandisera si nu vor intirzia sa vrea intr-o clipa acest lucru.
Oamenii isi iubesc prea mult marginirile… de aceea le vine atat de greu sa le depaseasca.
In fiecare dintre noi se gasesc toate contradictiile din lume. Un simplu accident aduce la suprafata un invalmasag de pasiuni in locul altuia si te vezi calificat, judecat, iar mecanismul social te fixeaza pentru tot restul vietii fie intr-o postura eroica, fie intr-una rusinoasa. Dar eticheta manechinului corespunde rareori unei clasificari reale. Prin mintea unor oameni care traiesc ca sfintii trec si ganduri cinice. Le indeparteaza fiindca modul de viata acceptat de ei nu lasa loc unor asemenea ganduri; dar sa presupunem ca acesti oameni ar fi pusi in alte imprejurari, reactiile lor la aceleasi imagini ar fi diferite. Este adevarat si contrariul: intentii minunate trec, ca umbrele deasupra apei, prin sufletele unor nelegiuiti.
Lucrurile ce se pun pe seama oamenilor ocupa adesea in viata, si mai ales in destinul lor, tot atata loc cat si faptele pe care le savarsesc.
Oamenii caliti prefera primejdiile mari, situatiile amenintatoare, dar bine determinate, chinurilor nelamurite care preced o nenorocire definitiva.
Oamenii cu adevarat progresisti sunt cei care au ca punct de plecare un respect profund pentru trecut.
Odata prinsi intr-o primejdie, oamenii nu se mai tem de ea. Numai necunoscutul inspaimanta. Dar pentru oricine il infrunta, el inceteaza de a mai fi necunoscut.
Acea prietenie e adevarata pe care n-o rupe nici speranta, nici teama, nici grija intereselor proprii, acea cu care oamenii mor, pentru care ei mor.