Nu voi pretui deci pe om dupa conditia sociala, ci dupa merite. Meritele si le faureste omul singur, conditia sociala e darul intamplarii.
Insusirile date integral de natura, ca inteligenta sau talentul, confera meritele cele mai mari, desi omul nu are nici un merit ca le poseda; pe cand insusirile pentru care omul are un merit ca le poseda, ca virtutea sau bunatatea, confera merite mult mai mici.
Libertatea personala a omului, adica facultatea de a tinde spre deplina dezvoltare a eului este deopotriva necesara dezvoltarii societatii ca si dezvoltarii individului. Aceasta libertate nu trebuie sa cunoasca deci alte limite decat limitele ce-i opun in mod natural nevoia unei egale dezvoltari, adica libertatea personala a celorlalti oameni.
In fiecare rau e un strop de bine; de s-ar pricepe omul sa-l gaseasca, sa traga si folosul.
Inainte de orice, sa fii un om mare si un sfant pentru tine insuti, iata unicul lucru important.
Deseori, nu-i nimeni mai mare dusman pentru om decat omul insusi.
Saepe nihil, inimicius homini, quam sibi ipse.
(Cicero, Ad Atticum)