Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc
Și scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață;
Prin codri de simboluri petrece omu-n viață
Și toate-l cercetează c-un ochi prietenesc.
Ca niște lungi ecouri unite-n depărtare
Într-un acord în care mari taine se ascund,
Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare,
Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund.
Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niște câmpii,
Iar altele bogate, trufașe, prihănite,
Purtând în ele-avânturi de lucruri infinite,
Ca moscul, ambra, smirna, tămâia, care cântă
Tot ce vrăjește mintea și simțurile-ncântă.
(Corespunderi)
(Traducere de Al. Philippide)
Sunt clipe in viata in care timpul si spatiul sunt mai profunde si sentimentul existentei imens marit.
E un timp in viata fiecarui om cand ajunge la convingerea ca invidia nu-i altceva decat nestiinta, ca imitatia e sinucidere, ca de bine, de rau, e dator sa fie el insusi.
Bine este ca in toate ale tale sa pui singur umarul la lucru. La toate greutatile cauta in tine puterea cu care sa le poti tine piept.
Poetul este ca printul norilor. Aripile sale gigantice il impiedica sa mearga.
(Albatrosul)
© CCC
Omul se regaseste intotdeauna si in orice pe sine insusi.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.