Citate de Charles Baudelaire

Dragostea este singura floare care creşte şi înfloreşte fără ajutorul anotimpurilor.

Sunt clipe in viata in care timpul si spatiul sunt mai profunde si sentimentul existentei imens marit.

Nu ti-e drag cine-i frumos, ci-i frumos cine ti-e drag.

A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit, a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a turna maretie in injosire, a gasi alinare in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere; adica a intruni in sine toate contradictiile.

Iubesti pentru ca iubesti. Nu exista ratiune pentru a iubi.

Iubirea e singura pasiune ce nu suporta nici trecut, nici viitor. © CCC

Amor est gaudere felicitate alterius. Dragostea înseamnă să te bucuri de fericirea altuia. (Leibniz)

Prudenta si dragostea nu sunt facute una pentru alta: pe masura ce dragostea creste, prudenta scade. © CCC

Oricate viscole vor trece prin tine nici unul nu-ti va aduce primavara decat iubirea.

E o fericire sa fii iubit. E una si mai mare: sa iubesti. Cine le are pe amandoua e mai presus de lumea timpului, mai tare decat soarta, mai tare decat moartea.

Iubirea e o grădină de flori, iar căsnicia, un câmp de urzici. Proverb finlandez © CCC

Dragostea se teme de incertitudine, totusi creste prin incertitudine si dispare adesea din cauza certitudinii. © CCC L'amour craint le doute, cependant il grandit par le doute et périt souvent de la certitude. (Aphorismes du temps présent)

Nu iubim intr-adevar decat o data – prima oara; iubirile care urmeaza sunt mai putin involuntare. (Caracterele - Despre inima)  

De fiecare data cand iubim este singura oara cand am iubit vreodata.

E greu s-o rupi deodata cu un amor indelung. Difficile est longum subito deponere amorem. (Catullus, Carmina)

Prolog Calea-i pieptișă. Eu urc ne-ncetat. Seara-i sublimă. În poartă îți bat. Bat - dar, distantă, tu nici nu tresari Și peste tot nestemate presari. Cine-a dat foc? Oare cine-a-ndrăznit? Turnu-i de Însăși Regina zidit. Orice căluț de pe brâul sculptat Scapără flăcări, ca fermecat. Sus se avântă cupola,-n azur, Joacă-n ferestre văpaia din jur. Dangăt de clopot. Veșmântu-asfințit De primăvară-i acum aurit. Tu m-așteptai ca să vin la apus? Poarta-i deschis-o? Focul l-ai pus? (Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă'', 28 decembrie 1903) (Traducere de Emil Iordache)

Este regretabil faptul ca, intre Drepturile Omului, dreptul de a se contrazice pe sine a fost uitat.

Cel care, printr-o anume alchimie, poate extrage din inima sa, pentru a le contopi impreuna, compasiune, respect, rabdare, regret, surpriza si iertare, creeaza acel atom care se numeste iubire. © CCC

Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm. Și totuși tu-mi șoptești: "Mi-așa de dor de tine!" (Dorul)

Şi unde ar mai bate inima destinului tău fără iubirea mea?