Cei care se iubesc mai intai cu cea mai naprasnica patima contribuie in curand, fiecare in parte, la slabirea iubirii si apoi la stingerea ei. Care, dintre un barbat si o femeie, e mai vinovat de ruptura aceasta nu e lucru lesne de hotarat. Femeile invinuiesc pe barbati ca sunt nestatornici, iar barbatii spun ca femeile sunt usuratice.
(Caracterele – Despre inima)
Fiecare dintre noi are patimile lui…dar sunt unii care au patimi si altii pe care patimile au pus stapanire.
In adancul patimilor, dincolo de placere, exista intotdeauna putina remuscare.
Ca numesti pe cineva patimas nu depinde de marimea, intensitatea, puterea patimii sale, ci de rolul ce-l are patima sa in echilibrul fortelor sale sufletesti. Imi pot inchipui foarte bine un om slab, coplesit de cea mai spalacita patima, de alta parte un om cu suflet adanc si larg, stapanit de cea mai puternica patima, fara de a-ti face vreodata impresia unui patimas.
Omul sa stie de unde vine, unde se duce, ce e binele, ce e raul, ce sa urmareasca, de ce sa se fereasca, care este criteriul dupa care va deosebi ce-i de dorit de ce-i de respins, cum se foloseste nebunia patimilor, cum se infraneaza chinurile spaimelor.
Adevarata dragoste e asemenea nalucilor; toata lumea vorbeste de ea si nimeni n-a vazut-o… Cand exista o iubire curata si neamestecata cu nici o alta patima, ea se afla in adancul inimii noastre si nici macar noi nu o cunoastem.