Excesul de pedeapsa nu duce oare la stingerea delictului, ajungand prin aceasta la o rasturnare de situatii, vina delincventului fiind inlocuita cu vina represiunii, facand din vinovat, victima, din datornic, creditor si punand definitiv dreptul de partea celui ce-l violase?
Vegheati asupra voastra, invinuiti-va singuri, judecati-va apoi, cereti iertare cateodata, si daca este nevoie, dati-va si cate o pedeapsa.
Faptul ca nu gaseste indurare in propriii sai ochi este cea dintai pedeapsa pentru vinovat.
Orice fapta care poate fi luata ca o pilda rea nu place chiar aceluia care a facut-o. Cea dintai pedeapsa este ca omul, fiindu-si singur judecator, nu se iarta pe sine, chiar daca el a castigat de pe urma judecatorului necinstit care a dat sentinta.
Este o prostie sa vrei sa te razbuni pe altul pedepsindu-l.
Stultum est velle ulcisci alium poena sua.
(Syrus, Sententiae,)
Pedeapsa este un fruct care se coace nebanuit in floarea de placere care-l ascunde.
Nu de teama pedepsei sau a oprobriului public nu trebuie sa facem rau, ci din sentimentul datoriei si din vointa de a face binele.