Primavara este un întreg poem. Vorbim despre ea, o exersăm, o așteptăm.
(Noaptea în Paris)
© CCC
Poți observa critica rău intenționată atunci când începe să vorbească despre poet și nu despre poem.
(ABC-ul lecturii)
© CCC
Vin’ cu mine, fi-mi iubită,
Dragostea ne-o fi-nflorită,
Pe văi, crânguri și câmpii,
Codri, dealuri, munți, tării.
Și vom sta pe stânci privind
La păstori cu turme-albind
Lângă ape-n a lor cale,
Păsări cântă madrigale.
Și ți-oi face pat de roze
Și poeme cu mireasmă,
Straie noi și pălărioare
Doar din foi de mirt și floare.
(Vin’ cu mine)
Luna se strecoară-alene
Printre ceţi, cernînd scântei,
Şi pe Tristele poeme,
Varsă trist lumina ei.
Pe întinsul drum iernatic,
Troica lunecă în zbor,
Clopoţelul singuratic
Clinchetă chinuitor.
Surugiul pune-n cîntec
Ceva scump, natal şi sfânt:
Cînd al doilea descîntec,
Cînd al inimii avînt…
Nici lumini nu sînt, nici sate,
Frig, pustiu, zăpezi… Şi doar
Stîlpii verstelor vîrstate,
Dinaintea mea răsar…
Mi-i urît… Dar mîine, Nina
Va zîmbi în faţa mea,
Focu-şi va juca lumina,
Ochi în ochi voi sta cu ea.
Minutarul, făr-odihnă,
Drumul său şi-l va urma,
Pe noi singuri stînd în tihnă
Miezul nopţii ne-o lăsa.
Surugiul, cum i-e felul,
Moţăie. Sînt trist, mi-e dor…
Luna-n ceaţă; clopoţelul
Clinchetă chinuitor…
(Drum de iarnă)
(traducere de George Lesnea)
A pleca inseamna a muri putin;
Inseamna a muri in cel pe care il iubesti:
Lasi in urma o parte din tine insuti
In orice clipa si in orice loc.
Inseamna intotdeauna regretul unui juramant,
Ultimul vers al unui poem;
A pleca inseamna a muri putin.
Inseamna a muri in cel pe care il iubesti.
Si pleci ca intr-un joc,
Si pana la ultimul ramas bun
Sufletul i-l ravasesti,
I-l ravasesti cu fiecare ramas bun…
A pleca inseamna a muri puțin.
(Rondel de adio)
© CCC