Viitorul nici nu se afla cu totul in mainile noastre, nici nu scapa complet vointei noastre.
Ceea ce ne poate intrista este faptul ca forma cea mai bogata, viata cea mai frumoasa au in istorie un apus al lor, ca aici ratacim intre ruinele a ce a fost excelent – insa din moarte invie o vointa noua.
Nehotararea inseamna singuratate. Nu ai nici macar vointa alaturi de tine. Eul parca a plecat si te-a parasit.
Stiinta a randuit pe om la locul ce i se cuvine, in mijlocul fiintelor. Ea nu mai cunoaste pe omul abstract, ivit deodata pe pamant in plina desfasurare a inteligentei si vointei sale. El nu mai este scopul si sfarsitul sistemului lumii. Omul este supus raporturilor dependentei reciprocc, care il leaga de oamenii, de rasa din care se trage, de celelalte fiinte vii din cuprinsul pamantesc si cosmic. Aceasta dependenta nu-i limitata la conditiile vietii sale fizice, ea se extinde asupra fenomenelor, intelectuale si morale, asupra actelor vointei sale, asupra operelor geniului sau. Aceasta dependenta il leaga de toate si de tot, in spatiu si in timp.
Talentul este la origine gratuit, un fel de nemeritata predestinare, intr-un cuvant, un har, independent de vointa si de obisnuitele treburi din viata.
Succesul, in mare parte, sta in vointa de a invinge; sa ne straduim deci si sa staruim.
Vointa oamenilor este stapanita in chip tiranic de doua lucruri cumplite: speranta si teama.