Învață, copila mea dragă, că dansul și politica sunt gemene. Caută să placă, curtează publicul, ține un ochi pe șeful orchestrei, își compune fața, își schimbă culoarea și ținuta în fiecare moment, sare de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga, se răsucește cu agilitate, cade înapoi în picioare, zâmbește cu lacrimi în ochi, nu este acesta, în câteva cuvinte, programul dansului și al politicii?
(Nasul unui notar)
© CCC
Dorinta, singurul resort al lumii, dorinta, sigura rigoare pe care omul trebuie sa o cunoasca.
Sa nu doresti ca lucrurile sa se petreaca asa cum vrei tu, ci asa cum sunt ele, si atunci viata ta va trece in liniste.
Omul nu stie ce vrea, dar stie foarte bine ca nu vrea ceea ce are.
© CCC
Lucrul dorit ne lipseste: tanjim dupa el mai mult decat dupa oricare altul. Ne cade in mana; vrem un altul. Si setea noastra este mereu aceeasi.
Numai dorinta da nastere suferintei... a dori inseamna a suferi.
Mi-am dorit ca avionul cu care mă întorceam de la Copenhaga să se prăbușească dacă nu mai aveam să-l revăd niciodată.
(Pasiune simplă)
Cea mai tare e necesitatea care domneste peste toate.
A fi liber inseamna a dori ca lucrurile să se intample, nu asa cum iti place tie, ci asa cum se intampla.
sau
Nu pretinde ca lucrurile să se întâmple aşa cum doreşti tu, ci aşa cum se întâmplă şi vei prospera întotdeauna.
Epictet
Acest citat ar trebui legat de cel in care Epictet afirma faptul ca unele lucruri depind de noi, altele nu. A dori ca lucrurile să se intample așa cum iti place este ca si cum ai dori sa fii Dumnezeu pentru ca atunci poti sa doresti să schimbi legile naturii. Ințeleptul nu numai că acceptă ordinea lumii, dar o doreste. Astfel, el se integreaza in ordinea universală.
Lucrurile au o valoare ce corespunde perseverentei noastre de a le dori.
Atâta timp cât obiectul pe care ni-l dorim ne lipsește, ni se pare superior tuturor; de îndată ce este al nostru, vrem un altul și setea noastră rămâne aceeași.
© CCC
Dacă ați putea să înviați un om, pe cine ați alege? Într-o seară a anului 1940, la un conac situat la vreo 50 de kilometri de Paris, într-o conversație linistită, câteva femei și câțiva bărbați se amuză să răspundă la această întrebare. Maria își dorește nespus de mult să învie Mozart. Nu ezită nici o clipă să-l aleagă. Poate pentru că e razboi și e nevoie de ceva care să fie dincolo de războaie. Poate fiindca Maria, femeie căsătorită, cu un copil vitreg bolnav, nu mai așteaptă nimic de la viață, iar Mozart a fost dintotdeauna pentru ea ceva care ține loc de fericire. Sau poate ca să se bucure timp de o noapte, auzindu-l cum cântă la pian. Mozart e o dorință, una frumoasă. Peste câteva zile, un bărbat necunoscut soseșe la conac. Vine de departe și mâinile lui sunt fine.
(Învierea lui Mozart)
Oare nu toti am luat, mai mult sau mai putin, dorintele noastre drept realitati?
Noi nu ne dorim un lucru pentru ca il consideram bun, ci il consideram bun pentru ca il dorim.
Tuturor ni se pare ca obiectul pe care-l dorim si ne este refuzat e dorit de toata lumea.
Nu e sarac cine are putin, ci cine doreste mult.
Ceea ce oamenii doresc de fapt nu este cunoasterea, ci certitudinea.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.