Dati-mi padurea, lacul, marea campie rusa, pajistea verde, roiuri de fluturi, stoluri de vulturi, Sahara cu leul sau, Parisul cu poporul sau; dati-mi muntele, marea, barbatul, femeia, batranul, copilul, cerul albastru, noaptea intunecata, micimea pasarii colibri, imensitatea constelatiilor; e bine; totul imi place; nu am nici o preferinta in ideal si in infinit; nu fac pe delicatul; nu fac pe dificilul; nu fac nazuri; eu sunt Gargantua al frumusetii.
(Post-scriptum al vietii mele)
© CCC
Frumusetea fara gratie e ca si carligul fara momeala.
Frumusetea este o scrisoare de recomandare pe care natura o da favoritilor ei.
Bunurile pe care le dorim primeaza asupra celor pe care le avem.
O, frumusete, recunoaste-te in iubire, nu in imaginea lingusitoare a oglinzii tale.
Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, toată faţa pământului ar fi fost schimbată Dar și a ei!
Le nez de Cléopâtre, s’il eut été plus court, toute la face de la terre aurait changé. Et la sienne donc!
© CCC
Frumusetea este facuta din toate formele fundamentale ale vietii.
E frumos ceea ce iubim cel mai mult.
© CCC
Lupt corect și cu bună credință.
© CCC
Există un singur lucru frumos, un suflet liber şi independent cu o idee puternică şi productivă şi însetat de bucuria de a trăi.
(O mică garnizoană rusă)
© CCC
In arta, ca si in iubire, instinctul ajunge, iar stiinta nu raspandeste in preajma ei decat o lumina inoportuna. Desi frumusetea se releva din geometrie, numai sentimentul singur e in stare sa-i surprinda formele delicate.
E de o frumusețe care depășește noțiunea frumosului.
Metafora Cellei Delavrancea despre frumoasa egipteancă Nimet Eloui Bey, iubita lui Rainer Maria Rilke.
Prea multă cinste ţie ţi se-nchină,
pârâu cu voce de argint, profundă,
ce-ţi duci prin iarbă risipita undă,
singur cântându-ţi curgerea ta lină.
Gheaţă şi foc eu sunt (când ea se-nclină
deasupra ta). Iubirea îşi afundă
zăpezile în tine şi flacăra-i rotundă
a chipului şi tu n-o ştii. Deplină
Fie-ţi plecarea, du-te şi nu lăsa să-ţi scape
din mână frâiele, nici purele cleştare
nu le lăsa prin iarbă să-ntârzie,
căci nu e drept nedumerit stăpân să fie,
cu umedu-i trident, Domnul cel mare,
pe-atâta frumuseţe din adâncimi de ape.
(Sonet)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.