Citate despre Dorinta

Îmi doresc să merg pe bicicletă, să dansez, să fluier, să privesc lumea, să mă simt tânără și să știu că sunt liberă. (24 decembrie 1943) © CCC

Este dorită lenea celui rău și tăcerea prostului. (Maxime și cugetări)

Dorinta reprimata se stinge treptat pana cand nu mai ramane decat umbra dorintei. (Casatoria cerului si a iadului) © CCC

Omul procedeaza dupa porunca necesitatii, actiunile lui sunt determinate de imprejurarile in care se produc: influentele mai puternice triumfa asupra celorlalte.

Este intelept nu acel care se intristeaza de ce-i lipseste, ci acel care se bucura de ce are.

De-ar fi mijloace Şi-ar fi putinţă Cum m-aş mai face După dorinţă!   M-aş face-oglindă Strălucitoare Să te cuprindă Pân-la picioare.   Pieptene de-aur, Ce-n mângâiere Părul netează Fără durere.   Un vânt m-aş face Dulce de vară Să-ţi închiz ochii În orice sară.   Dar n-am mijloace Nici e putinţă De a mă face După dorinţă. (De-ar fi mijloace)

Inclinam intotdeauna catre cele oprite si dorim cele refuzate.

Sa nu doresti ca lucrurile sa se petreaca asa cum vrei tu, ci asa cum sunt ele, si atunci viata ta va trece in liniste.

Dorinta de bunastare este singurul motor al actiunilor omenesti.

Nu e vorba de a crede sau a nu crede. E vorba de a şti ce vrei. Dar nu vrem altceva decât Eternitatea. (Zâna carabină) © CCC

Cand dorim cu multa ardoare un lucru, nu mai gandim temeinic asupra a ceea ce credem si a ceea ce nu credem.

Totul se întemeiază pe convingere; iar convingerea depinde de tine. De aceea, când doreşti ceva, înlătură convingerea şi, asemenea unui marinar care a trecut de stânci, vei atinge liniştea, pacea şi țărmul calm.

Asa-i facuta lumea: doreste lucruri rare! Ce in aceasta lume au mare cautare. Si cele dintai fructe par vara mai gustoase, Si razele de iarna sunt mult mai pretioase. Femeia nazuroasa e mai ispititoare, Iar usile deschise nu sunt atragatoare.

Câte minţi pesimiste ajung să-și dorească lucrurile de care se tem, numai pentru a avea dreptate! © CCC

Nu trebuie sa-ti iei dorintele drept realitati.

Intotdeauna savarsim lucruri oprite si ravnim la ceea ce nu e ingaduit.

Nu doresti ce nu cunosti.

In imprejurari noi, se schimba si dorintele noastre.

Poti dori ceva asa de chinuitor si de tare incat, implinindu-ti-se, nici nu te mai bucuri: te-a costat prea mult suflet.

Oare nu toti am luat, mai mult sau mai putin, dorintele noastre drept realitati?