Citate de Franz Kafka

La întrebarea: „Ce se întâmplă după ce murim?" ca și la întrebarea "Ce a fost înainte de începutul universului și ce va fi după sfârșitul lui?” există mai multe răspunsuri contradictorii, dar niciunul nu se impune. La prima întrebare: Nu se întâmplă nimic. La a doua întrebare: A existat altceva – de exemplu, o infinitate de istorii, universuri și spirite. La a treia întrebare: Există Dumnezeu. Și aceste trei răspunsuri, care ne dezbină atât de puternic, poate nu sunt incompatibile. Puteți argumenta, de exemplu, că, radical diferit de orice ne este permis să ne imaginăm sau să concepem, Dumnezeu scoate lumea din nimic – adică din Sine, unde totul și nimic se confundă pentru totdeauna. Între început și sfârșit, despre natură, oameni, mersul evenimentelor, știm aproape totul – și în orice caz din ce în ce mai mult. Înainte de început și după sfârșit, este o altă poveste. Nu știm nimic. Nu putem ști nimic. Un gol. O angoasă. Pare a fi un secret. (Călăuza rătăciților, Angoasa) © CCC

Atata timp cat nu incetezi sa urci, treptele nu se vor termina; sub pasii tai care urca, ele se vor inmulti la nesfarsit. (Protectori)

Ce sinucidere poate fi fericirea!

Se simtea liber de orice apasare, asa cum te simti doar cand te afli printre straini, cand discuti cu persoane care iti sunt inferioare, nu spui nimic despre tine, vorbesti cu detasare despre problemele altora, cresti in ochii tai, dar ai libertatea sa si scazi in ochii tai.

Scriu altfel decât vorbesc, vorbesc altfel decât gândesc, gândesc altfel decât ar trebui să gândesc și tot așa până în adâncurile beznei. © CCC

Întotdeauna am fost interesată de spațiu și de ideea explorării în acea zonă de când eram copil, prin anii '60. © CCC

Universul este un rezervor aproape neatins de valori si de semnificatii, iar un om nu trebuie sa-si piarda vlaga pentru ca nu-l poate masura.

Nu pierdeti timpul cautand obstacole; s-ar putea sa nu existe.

Poate fi dificil să urmărim ideea în detaliu, deoarece încă nu suntem capabili să numărăm pachetele de undă în fiecare caz. De exemplu, se poate ca un nucleu atomic să fie socotit ca o cuantă unică. © CCC

Scrisul este ca o forma a rugaciunii.

Între multe alte lucruri, tu erai pentru mine și o fereastră prin care puteam privi străzile. Singur, n-aș fi putut. (Scrisori către Milena)

Dacă astrele erau imobile, timpul și spațiul n-ar mai fi existat. (Marea Lege, gravitația universală și forța centripetă, 1933)

Mi-am petrecut viata incercand sa ma apar de dorinta de a-i pune capat.

Tocul este grafitul seismografic al inimii. El poate inregistra cutremurul de pamant, dar nicidecum nu-l poate prezice.

Cei care stiu sa vada, vad pretutindeni semnele unei atotputernice Intelepciuni.

Orice fiinta, cat de neinsemnata ar fi, constituie centrul unui cerc trasat in jurul ei.

Calea Lactee va fuziona cu vecina sa Andromeda in aproximativ patru miliarde de ani. In doua mii de miliarde de ani urmasii nostri vor avea impresia ca intregul univers se reduce la metagalaxia lor si ca aceasta este inconjurata doar de spatiu gol. Ei vor crede, in mod eronat, ca acest spatiu este static, pentru ca in lipsa galaxiei din afara metagalaxiei, nu vor dispune de nici un reper pentru a masura expansiunea universului, ca sa nu mai vorbim de miscarea sa accelerata! (Plenitudinea vidului) © CCC

Arta noastra e de a fi orbiti de lumea adevarului.

Expansiunea a avut loc în trei faze: o primă perioadă de expansiune rapidă în care atomul-univers a fost divizat în fragmente care au dat naștere stelelor, o perioadă de încetinire, urmată de o a treia perioadă de expansiune accelerată. © CCC

Există o anumită senzație în care aș spune că universul are un scop. Nu este acolo întâmplător. © CCC