Vino din păduri
Ca să-mi spui poveşti
Cu căutături
Îngereşti.

Ochiul tău iubit,
Plin de mângâieri,
Dulce mi-a lucit
Până ieri.

Unde mi te-ai dus
Pe acest pământ
Fără să-mi fi spus
Un cuvânt?

Din frunzişul rar
Luna în fereşti,
Cercetează iar
Unde eşti.

Ar luci pe zid
Până când te culci
Până ţi se-nchid
Ochii dulci.

Şi pe gura ta
De cum adormişi
Ea te-ar săruta
Pe furiş.

Cum nu sunt ca ea
Ca să mă strecor
Drept oglinda ta
Să cobor.

Chipul tău frumos
Să-l privesc întreg,
Cu atât folos
Să m-aleg.

Iar de m-ai zări
Pintre ochi-nchişi
Ţi s-ar năzări
Luminiş.

(cca. 1880–1881)

(Vino din păduri…)

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.