Este de la sine inteles ca atunci cand placerea domneste mai presus de toate, virtutile sunt alungate.
Virtutes iacere omnes necesse est, voluptate dominante.
(Cicero, De finibus)
Oamenii sunt ispititi de placeri ca si pestii de momeala din undita.
Voluptate homines ut hamo pisces.
(Cicero, De senectute)
A te lasa tarat de placere, acesta este inceputul tuturor nenorocirilor.
Voluptati indulgere initium omnium malorum est.
Pentru placere si nu pentru folos.
Ad oblectamentum et non ad quaestum.
Ne plac mai mult acele lucruri care-s mai scumpe.
Magis illa iuvant, quae pluris emuntur.
(Juvenalis, Satirae)
Placerea platita cu necazuri nu ajuta la nimic: dispretuieste, deci, placerile.
Sperne voluptates: nocet empta dolore voluptas.
(Horatius, Epistulae)
Motive de dureri pot sa apara chiar si in timpul placerilor.
In ipsis voluptatibus causae doloris oriuntur.
(Seneca Philosophus, Epistulae)
Sa te feresti chiar si de ceea ce ti se pare dulce, daca poate sa devina candva amar.
Dulce etiam fugias, quod fieri amarum potest.
(Syrus, Sententiae)
Este placut, uneori, sa nu tii seama nici de timp si nici de loc.
Dulce est desipere in loco...
(Horatius, Odae)
Nici chiar Jupiter nu poate face pe placul tuturor.
Ne Iuppiter quidem omnibus placet.
Bis repetita placent.
Ce este cerut de două ori place.
(Horatius)
Cele mai mari placeri pot sa se sfarseasca in dezgust.
Voluptatibus maximis fastidium est finitimum.
(Cicero, De oratore)
Exista o placere chiar si in plans.
Est quaedam flere voluptas.
(Ovidius, Tristia)
Nu exista placere care sa nu provoace dezgust prin repetarea ei.
Nulla est voluptas, quae non assiduitate fastidium pariat.
(Plinius, Naturalis Historia)
Pe fiecare il incanta o anumita placere.
Trahit sua quemque voluptas.
(Vergilius, Bucolica)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.