Este de la sine inteles ca atunci cand placerea domneste mai presus de toate, virtutile sunt alungate.
Virtutes iacere omnes necesse est, voluptate dominante.
(Cicero, De finibus)
Este placut, uneori, sa nu tii seama nici de timp si nici de loc.
Dulce est desipere in loco...
(Horatius, Odae)
Pe fiecare il incanta o anumita placere.
Trahit sua quemque voluptas.
(Vergilius, Bucolica)
Placerea platita cu necazuri nu ajuta la nimic: dispretuieste, deci, placerile.
Sperne voluptates: nocet empta dolore voluptas.
(Horatius, Epistulae)
Bis repetita placent.
Ce este cerut de două ori place.
(Horatius)
Sa te feresti chiar si de ceea ce ti se pare dulce, daca poate sa devina candva amar.
Dulce etiam fugias, quod fieri amarum potest.
(Syrus, Sententiae)
A te lasa tarat de placere, acesta este inceputul tuturor nenorocirilor.
Voluptati indulgere initium omnium malorum est.
Exista o placere chiar si in plans.
Est quaedam flere voluptas.
(Ovidius, Tristia)
Pentru placere si nu pentru folos.
Ad oblectamentum et non ad quaestum.
Nu exista placere care sa nu provoace dezgust prin repetarea ei.
Nulla est voluptas, quae non assiduitate fastidium pariat.
(Plinius, Naturalis Historia)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.