Placerea platita cu necazuri nu ajuta la nimic: dispretuieste, deci, placerile.
Sperne voluptates: nocet empta dolore voluptas.
(Horatius, Epistulae)
Cele mai mari placeri pot sa se sfarseasca in dezgust.
Voluptatibus maximis fastidium est finitimum.
(Cicero, De oratore)
Fiecare preocupare isi are placerile sale.
Curae sua cuique voluptas.
(Ovidius, Ars amandi)
Oamenii sunt ispititi de placeri ca si pestii de momeala din undita.
Voluptate homines ut hamo pisces.
(Cicero, De senectute)
Sa te feresti chiar si de ceea ce ti se pare dulce, daca poate sa devina candva amar.
Dulce etiam fugias, quod fieri amarum potest.
(Syrus, Sententiae)
Exista o placere chiar si in plans.
Est quaedam flere voluptas.
(Ovidius, Tristia)
Ne plac mai mult acele lucruri care-s mai scumpe.
Magis illa iuvant, quae pluris emuntur.
(Juvenalis, Satirae)
Pentru placere si nu pentru folos.
Ad oblectamentum et non ad quaestum.
Este de la sine inteles ca atunci cand placerea domneste mai presus de toate, virtutile sunt alungate.
Virtutes iacere omnes necesse est, voluptate dominante.
(Cicero, De finibus)
Pe fiecare il incanta o anumita placere.
Trahit sua quemque voluptas.
(Vergilius, Bucolica)
A te lasa tarat de placere, acesta este inceputul tuturor nenorocirilor.
Voluptati indulgere initium omnium malorum est.
Ravnim la lucrul strain, iar altora le plac mai mult lucrurile noastre.
Alienum nobis, nostrum plus aliis placet.