Este de la sine inteles ca atunci cand placerea domneste mai presus de toate, virtutile sunt alungate.
Virtutes iacere omnes necesse est, voluptate dominante.
(Cicero, De finibus)
Placerea platita cu necazuri nu ajuta la nimic: dispretuieste, deci, placerile.
Sperne voluptates: nocet empta dolore voluptas.
(Horatius, Epistulae)
Motive de dureri pot sa apara chiar si in timpul placerilor.
In ipsis voluptatibus causae doloris oriuntur.
(Seneca Philosophus, Epistulae)
Oamenii sunt ispititi de placeri ca si pestii de momeala din undita.
Voluptate homines ut hamo pisces.
(Cicero, De senectute)
Cele mai mari placeri pot sa se sfarseasca in dezgust.
Voluptatibus maximis fastidium est finitimum.
(Cicero, De oratore)
Fiecare om are placerea sa.
Sua cuique voluptas.
Este placut, uneori, sa nu tii seama nici de timp si nici de loc.
Dulce est desipere in loco...
(Horatius, Odae)
Sa te feresti chiar si de ceea ce ti se pare dulce, daca poate sa devina candva amar.
Dulce etiam fugias, quod fieri amarum potest.
(Syrus, Sententiae)
A te lasa tarat de placere, acesta este inceputul tuturor nenorocirilor.
Voluptati indulgere initium omnium malorum est.
Pe fiecare il incanta o anumita placere.
Trahit sua quemque voluptas.
(Vergilius, Bucolica)
Ravnim la lucrul strain, iar altora le plac mai mult lucrurile noastre.
Alienum nobis, nostrum plus aliis placet.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.